Angela Gheorghiu, una dintre cele mai apreciate soprane ale lumii, a devenit un nume de referință internațional încă din 1992, când a interpretat rolul lui Mimi în La Bohème, pe scena Operei Regale din Londra. De atunci, a urcat pe marile scene lirice ale lumii, de la New York la Milano, Paris sau Viena. În spatele carierei sale strălucitoare se află însă și o poveste profund personală, marcată de o pierdere care i-a schimbat viața.
Pierderea surorii sale, Nina
Într-un interviu acordat revistei Viva!, Angela Gheorghiu a vorbit despre moartea surorii sale, Elena (Nina), o dramă care a lăsat urme adânci în viața și sufletul artistei. Cele două erau extrem de apropiate, iar vestea pierderii surorii a venit pe neașteptate, în urma unui accident rutier tragic.
„Mi-am pierdut sora când eu aveam 30 și ea 29 de ani. Țin minte că de la Adjud, de la înmormântare, am plecat direct la New York. După trei zile începeam repetițiile…”, a mărturisit soprana într-o emisiune TV.
Durerea a fost resimțită profund și în familie. Tatăl artistei, Ion Burlacu, a ales calea monahală și s-a retras la Muntele Athos, în timp ce mama, Ioana, s-a confruntat cu dublă suferință: pierderea unei fiice și distanțarea soțului.
„Mama mea a pierdut-o atunci pe sora mea, dar și pe tata, care spune că se roagă pentru noi…”
O decizie de suflet: adoptarea nepoatei sale
După moartea surorii sale, Angela Gheorghiu a decis să o adopte pe fiica acesteia, Ioana, pe care a luat-o cu ea în Anglia. La acel moment, artista era căsătorită cu tenorul Roberto Alagna, care avea, la rândul său, o fiică dintr-o relație anterioară.
„Nu am propriul meu copil, dar viața m-a pus în postura de a fi mamă pentru două fete – Ioana, fiica surorii mele, și Ornella, fiica lui Roberto.”
Amintiri din copilărie și susținerea părinților
Angela Gheorghiu își amintește cu emoție de copilăria petrecută în Adjud, alături de sora ei și de părinți:
„Eram Gina și Nina Burlacu, fete cochete și bine educate. Părinții noștri au făcut tot ce știau mai bine pentru noi. Toți ochii erau ațintiți asupra noastră.”
Soprana mărturisește că și-a descoperit vocația încă de mică. De la vârsta de 6 ani știa că drumul ei va fi în muzica clasică, iar de la 14 ani a plecat la București, unde a urmat cursurile Liceului de Artă și apoi Conservatorul.
„Am fost foarte conștientă de talentul meu și am știut că voi intra pe marile scene ale lumii prin ușa din față.”
Angela Gheorghiu își exprimă adesea recunoștința față de părinți, care au făcut eforturi mari pentru ca ea și sora sa să poată studia muzica:
„Părinții mei au muncit enorm ca să ne plătească meditațiile, căminul și cantina. Au fost sacrificații asumate, pentru visul nostru.”
O carieră marcată de excelență, o viață marcată de curaj
În ciuda durerii personale, Angela Gheorghiu a reușit să construiască una dintre cele mai impresionante cariere din lumea operei. A urcat pe cele mai mari scene ale lumii și a colaborat cu dirijori și orchestre de prestigiu. Dar, în spatele aplauzelor și succesului, rămâne povestea unei femei care a învățat să transforme suferința în forță și să-și onoreze familia prin fiecare pas artistic.