Apariție total neașteptată la capelă. Cine a venit să-și ia rămas bun, după ce la priveghi prezentă a fost doar Mara Bănică
Tăcerea apăsătoare din capela unde trupul neînsuflețit al Ioanei Popescu a fost depus a fost, pentru mult timp, spartă doar de suspinele Marăi Bănică. A fost printre puținii oameni care au venit să-i aducă un ultim omagiu jurnalistei care, în ciuda discreției din ultimii ani, lăsase în urmă o viață plină de zbucium și povești nespuse.
Dar ceea ce nimeni nu se aștepta s-a întâmplat. Într-un moment în care nimeni nu mai credea că cineva va mai veni, ușa capelei s-a deschis, iar o figură cunoscută, dar neașteptată, a intrat cu pași apăsați și privirea în pământ.
Persoana nu a făcut declarații. Nu a vrut să fie văzută, nici fotografiată. A venit, s-a așezat în genunchi lângă sicriu, a rostit câteva cuvinte șoptite și a rămas câteva minute în tăcere. Era o prezență care părea să poarte o greutate mare pe umeri – poate regrete, poate vinovăție, poate doar durerea tăcută a unei legături nespuse public până acum.
Pentru cei puțini din preajmă, momentul a fost unul intens. Nu a fost nevoie de cuvinte – privirea acelui om spunea mai mult decât o mie de declarații.
Ioana Popescu, în ultimele sale clipe pământești, a fost înconjurată de puțini oameni, dar printre ei – s-a strecurat și un suflet care, poate, și-a făcut pace cu trecutul.
Unele rămas-bunuri nu se spun tare. Se șoptesc. Se plâng în tăcere. Iar acea apariție neașteptată a dovedit că, în ciuda distanțelor, a tăcerilor sau a timpului, anumite legături nu mor odată cu oamenii.
