Singurul coleg care a mai ținut legătura cu Marinela Chelaru, copleșit de durere. Ce i-a spus soțul actriței, la câteva ore după moartea ei: „M-a cutremurat…”
Moartea actriței Marinela Chelaru a lăsat un gol profund nu doar în lumea artistică, ci mai ales în inimile celor puțini care i-au rămas aproape în ultimii ani. Deși în trecut era o prezență veselă, plină de viață și mereu cu o glumă pregătită, în ultima perioadă viața ei s-a retras în tăcere, iar majoritatea colegilor au dispărut din peisaj.
Un singur coleg a mai păstrat legătura cu ea, iar vestea morții i-a sfâșiat sufletul. El povestea, cu ochii în lacrimi, că nu a încetat niciodată să o sune, să o întrebe ce mai face, să-i ureze „La mulți ani” de ziua ei, să o încurajeze. „Era singura care nu se plângea, deși avea toate motivele. Nu cerea nimic, dar simțeai câtă nevoie avea de un simplu ‘Ce mai faci?’” a spus el, profund marcat.
Durerea i s-a adâncit și mai tare când, la câteva ore după ce vestea trecerii în neființă a Marinelei a devenit publică, soțul ei l-a sunat. Vocea acestuia era frântă de durere, dar calmă, resemnată. „A stat până în ultimul moment liniștită. Mi-a spus doar: ‘Stau și eu cumințică în casă…’ Atât. Acum, acel ‘cumințică’ mă bântuie. Parcă simțea…”
Cuvintele acestea – simple, dar atât de încărcate de sens – l-au cutremurat. Nu au fost țipete, nu a fost dramatism, ci doar liniștea aceea grea, apăsătoare, care vine odată cu despărțirile definitive.
Marinela Chelaru a plecat discret, așa cum a trăit în ultimii ani: cu decență, cu demnitate, și cu inima plină de dor de vremurile în care era înconjurată de oameni, de colegi, de publicul care o iubea.
Cei care au uitat-o vor regreta. Iar cei puțini care au rămas alături de ea vor păstra mereu în suflet imaginea unei femei sensibile, modeste și pline de har.
