Ieri, lumea teatrului și a televiziunii românești a fost cuprinsă de tristețe și reculegere.
Marinela Chelaru, una dintre cele mai îndrăgite actrițe ale scenei și micilor ecrane, a fost condusă pe ultimul drum de familie, prieteni, colegi și numeroși admiratori care au venit să-i aducă un ultim omagiu. Atmosfera de la Cimitirul Tudor Vladimirescu a fost copleșitoare — lacrimi, flori și aplauze au însoțit plecarea definitivă a artistei care, timp de decenii, a adus zâmbete și bucurie milioanelor de români.
Marinela Chelaru, o viață dedicată artei
Actrița s-a stins din viață la doar 66 de ani, după o luptă lungă și grea cu boala. În ultimii ani, starea ei de sănătate s-a deteriorat vizibil, mai ales după cele patru accidente vasculare cerebrale și intervenția pe cord prin care a trecut. Cu toate acestea, Marinela Chelaru a rămas până la final o femeie puternică, modestă și plină de recunoștință pentru publicul care a iubit-o necondiționat.
Cei care au cunoscut-o spun că, deși în ultima perioadă suferința îi era vizibilă, actrița nu și-a pierdut niciodată complet lumina din privire. Era recunoscătoare pentru fiecare zi în care mai putea zâmbi, chiar și în mijlocul durerii.
Ieri, la înmormântare, zeci de cunoscuți din lumea artistică au venit să-i aducă un ultim omagiu. Printre coroane de flori, rugăciuni și lacrimi, s-au auzit doar cuvinte de admirație și respect pentru cea care a rămas în inimile românilor ca un simbol al umorului autentic și al sufletului curat.
Soțul ei, Adrian Cula, devastat de durere
Cel care i-a fost sprijin, prieten și soț până în ultima clipă, Adrian Cula, a vorbit cu voce stinsă despre ultimele zile ale actriței. Vizibil marcat de pierdere, el a povestit cât de greu i-a fost Marinelei să mai lupte cu boala, care o epuizase complet.
„Rău se simțea de când cu boala ei. Nu puteai să spui că a fost o zi mai bună sau mai rea… pur și simplu, era tot mai slăbită. În ultimele zile, nu mai mânca, nu mai bea, nu mai avea forță. Nu mai putea vorbi, abia mă mai privea”, a spus el cu ochii în lacrimi.
Într-un moment de sinceritate sfâșietoare, soțul actriței a dezvăluit și ultimele cuvinte pe care aceasta le-a rostit înainte de a se stinge:
„M-a rugat doar să o ridic în fund. Atât… și apoi n-a mai putut…”
Au fost ultimele clipe de conștiență ale Marinelei Chelaru, un moment de tandrețe și neputință care a rămas adânc întipărit în inima celui care i-a fost alături toată viața.
O iubire care a învins timpul
Relația dintre Marinela Chelaru și soțul ei a fost una profundă, bazată pe respect, devotament și sprijin reciproc. În ultimii ani, Adrian Cula i-a fost umbră și sprijin, îngrijind-o zi și noapte. Cei doi au împărțit nu doar bucuriile unei vieți trăite în luminile scenei, ci și greutățile pe care boala le-a adus.
„Mi-a fost mai mult decât soție, mi-a fost jumătatea sufletului meu. Mi-e greu să cred că s-a dus…”, a mai spus el, cu vocea tremurândă.
Pentru el, pierderea Marinelei înseamnă mai mult decât o despărțire – este sfârșitul unei lumi.
Lacrimi, flori și aplauze pe ultimul drum
Cei care au venit la funeralii au povestit despre un om cald, glumeț și generos, care își păstra mereu spiritul tânăr. „Ne făcea mereu să râdem, chiar și atunci când știa că suferă. A fost o femeie extraordinară, o actriță de excepție și un om cu o inimă uriașă”, a spus o fostă colegă de breaslă.
Pe ultimul drum, Marinela Chelaru a fost însoțită de flori albe, simbol al purității sufletului ei, și de aplauzele celor care au vrut să-i mulțumească pentru bucuria pe care a dăruit-o generații întregi.
O amintire care va dăinui
Deși trupul ei s-a întors în pământ, spiritul Marinelei Chelaru rămâne viu prin rolurile care au făcut istorie și prin amintirile pe care le-a lăsat celor dragi. În spatele scenei, în casele românilor și în inimile celor care au iubit-o, actrița va continua să trăiască, cu același zâmbet cald și inconfundabil.
„Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat-o și să ne rugăm pentru odihna sufletului ei. Marinela a fost și va rămâne o lumină”, a spus, printre lacrimi, soțul ei.
Marinela Chelaru s-a stins, dar a lăsat în urmă o moștenire de emoție, râs și bunătate — o dovadă că adevărații artiști nu mor niciodată, ci trăiesc prin iubirea celor pe care i-au făcut, cândva, să zâmbească.
