Mărturiile făcute public de Sebastian Dobrincu descriu o perioadă extrem de dificilă, marcată de dureri intense, probleme medicale neașteptate și o absență îndelungată din mediul online. Totul ar fi pornit de la un accident aparent banal, care a deschis însă un capitol complicat din viața sa.
Contextul medical și momentul care a schimbat totul
Potrivit relatărilor sale, problemele au început în urma unui incident petrecut în bucătărie. Sebastian Dobrincu a povestit că s-a accidentat grav la mână cu un feliator de legume, ajungând ulterior la Spitalul Floreasca.
Inițial, a crezut că rana la mână este cel mai grav lucru care i se putea întâmpla. Însă după acest episod, starea sa de sănătate s-a complicat, iar simptomele apărute ulterior au dus la descoperirea unei afecțiuni autoimune.
Diagnosticul primit a fost spondilită anchilozantă, o boală inflamatorie autoimună care poate afecta coloana vertebrală și articulațiile. Sebastian a descris perioada respectivă ca pe una extrem de grea, cu dureri puternice, nopți nedormite și momente în care a simțit nevoia să se retragă complet din spațiul public.
„Eu m-am trezit anul trecut, în noiembrie – decembrie, am avut niște episoade foarte tragice. În primul rând, mi-am luat un feliator de legume și am băgat mâna în el și mi-am retezat palma. A fost foarte nasol și am crezut că aia e parte rea. Mi s-a declanșat o boală autoimună cu care mă lupt. De aia am și dispărut 6 – 7 luni de pe internet. Nu am acceptat, nu am mai apărut, nu am mai postat nimic”, a povestit Sebastian Dobrincu.
Pauza de pe internet nu a fost, așadar, o alegere de imagine, ci o consecință directă a problemelor de sănătate. În acele luni, el a trecut prin controale, tratamente, dureri și o perioadă de adaptare la un diagnostic care i-a schimbat ritmul de viață.
Sebastian spune că boala l-a obligat să privească altfel sănătatea, odihna și limitele propriului corp. Pentru un om obișnuit să muncească mult și să fie mereu activ, această încetinire forțată a venit ca un șoc.
„De șapte luni m-am trezit cu o boală autoimună osoasă care e foarte nasoală. Am avut zile, am avut nopți când plângeam în pat de durere. Ce m-a învățat asta? Că sănătatea despre care noi avem impresia că o să țină la infinit, nu o să țină. Ce poți face în momentele astea? Să victimizezi că de ce mie mi se întâmplă, de ce tocmai eu care am investit atât în corpul ăsta, în sănătate? Viața nu e dreaptă și fiecare are alt traseu”, a mai spus acesta.
Boala a intrat în remisie
Potrivit relatărilor venite din partea apropiaților, boala ar fi intrat între timp în remisie, iar Sebastian se simte mult mai bine. Cu toate acestea, familia transmite un mesaj prudent, subliniind că afecțiunea trebuie gestionată cu grijă și că stilul de viață are un rol important.
Odihna, reducerea stresului, un program mai echilibrat și evitarea suprasolicitării sunt esențiale pentru menținerea unei stări bune. Familia lui Sebastian atrage atenția că ritmul său intens de muncă, nopțile nedormite și lipsa pauzelor reale ar fi putut contribui la agravarea stării generale.
„Boala a intrat în remisie. Se simte mult mai bine. Nu există tratament. Dar îți trebuie odihnă, o viață mai liniștită. Îmi doresc din suflet să se mai relaxeze, să se bucure mai mult de viață. Probabil nopțile nedormite, stă și câte 16 -18 ore treaz… Vacanțe foarte puține… Muncește extraordinar de mult. El e de neoprit, chiar dacă s-a îmbolnăvit. Nimic nu-l zdruncină. Este extrem de matur, a știut mereu ce vrea”, au transmis apropiații.
Mama lui Sebastian a vorbit, la rândul ei, despre îngrijorarea pe care o simte atunci când își vede fiul muncind fără limite, chiar și după un diagnostic dificil. Dincolo de succes, bani sau realizări profesionale, ea spune că sănătatea rămâne cea mai importantă.
„Având în vedere starea de sănătate a lui Sebastian, stresul și munca asta, faptul că s-a ales cu boala autoimună, o boală osoasă, acum doi ani… Când copilul se îmbolnăvește, nimic nu te mai bucură, nici milioanele lui. Ai vrea să facă sport, să mănânce, să fie sănătos. Să se odihnească, dar el nu are limite. Sunt foarte mândră de el, s-a ridicat pe mintea lui. Fericirea, bucuria, sunt însă relative. Dar dacă pe el munca lui îl face fericit…”
Declarațiile mamei sale aduc în prim-plan o problemă tot mai des întâlnită în rândul oamenilor foarte activi: echilibrul dintre performanță și sănătate. Dorința de a construi, de a munci și de a reuși poate deveni, uneori, o presiune uriașă asupra corpului.
Pentru Sebastian Dobrincu, ultimele luni au fost despre durere, acceptare și adaptare. Diagnosticul l-a obligat să se oprească, să își asculte corpul și să înțeleagă că sănătatea nu poate fi tratată ca un lucru garantat.
În prezent, semnele de ameliorare sunt încurajatoare, însă menținerea stării bune depinde de ritmul pe care îl va alege de acum înainte. Între ambiția profesională și nevoia de odihnă, povestea lui devine o lecție despre limite, disciplină și importanța de a nu ignora semnalele corpului.