De 17 ani, artistul trăiește cu dorul celei care i-a fost parteneră de viață, iar amintirea Elisabetei, fosta sa soție, îl însoțește la fiecare pas. Cel mai puternic îi simte prezența atunci când iese în curtea casei, printre flori, acolo unde fiecare colț pare să păstreze ceva din sufletul ei.
Elisabeta, care a fost balerină, nu i-a lăsat în urmă doar fotografii, amintiri și povești de familie, ci și o grădină vie, plină de culoare, pe care artistul o îngrijește și astăzi cu multă atenție. În curtea vilei familiei, o proprietate evaluată la peste 300.000 de euro, florile schimbă atmosfera de la un sezon la altul. Trandafirii, lalelele și narcisele dau viață locului, iar aerul curat de munte completează imaginea unei case în care trecutul și prezentul se întâlnesc în liniște.
Pentru artist, această grădină nu este doar un spațiu frumos, ci o moștenire sentimentală. Fiecare floare, fiecare copac și fiecare alee îi amintește de femeia care a pus suflet în acel loc.
Vara, curtea devine unul dintre cele mai frumoase locuri ale casei. Trandafirii înfloresc în mai multe culori, lalelele și narcisele dau farmec grădinii, iar seara, când aerul se răcorește, parfumul florilor se simte peste tot. Artistul spune că soția sa i-a lăsat această grădină ca pe o amintire vie. Tot ea a plantat și mulți pomi fructiferi, care între timp au crescut și au transformat curtea într-un colț plin de viață. În plus, familia are și o seră pe două niveluri, unde plantele sunt protejate atunci când vremea devine mai rece.
Casa este una mare, ridicată pentru întreaga familie, cu spații generoase și multe camere. Are 9 băi, 10 dormitoare, mai multe bucătării, un subsol, dar și o mansardă. Artistul o descrie ca fiind o locuință încăpătoare, construită pentru ca toți cei dragi să aibă loc și să se simtă acasă.
Grădina care păstrează amintirea Elisabetei
Locul de suflet al cântărețului rămâne grădina pe care Elisabeta a gândit-o și a îngrijit-o cu drag. Printre trandafirii în nuanțe diferite, printre lalele, narcise și pomi fructiferi, artistul retrăiește momentele petrecute alături de cea care i-a fost soție.
Pomii plantați în urmă cu ani au crescut și dau rod, iar sera pe două etaje păstrează plantele în siguranță în perioadele reci. Totul pare să spună o poveste despre răbdare, grijă și iubire, iar grădina a devenit, în timp, un fel de album viu al familiei.
Și casa poartă aceeași încărcătură emoțională. Fiecare încăpere pare legată de o amintire, iar dimensiunile impresionante ale locuinței arată că a fost gândită pentru familie, pentru întâlniri, pentru momente împărtășite și pentru viață trăită împreună.
Serile petrecute afară sunt, pentru artist, printre cele mai prețioase momente. În liniștea curții, cu parfumul florilor în aer și cu răcoarea muntelui în jur, amintirea Elisabetei pare mai aproape ca oricând.
Viața după pierderea soției
Pe scenă, Gheorghe Turda continuă să cânte și să aducă bucurie publicului. Muzica a rămas pentru el un sprijin important, o formă de echilibru și de continuitate. În viața personală, însă, pierderea soției a lăsat un gol greu de umplut.
Artistul a încercat să meargă mai departe și recunoaște că, de-a lungul anilor, în viața sa au apărut mai multe doamne. Totuși, comparația cu Elisabeta a rămas inevitabilă. Pentru el, fosta soție a fost o femeie harnică, înțelegătoare și gospodină, iar acest model afectiv a fost greu de regăsit.
El spune că singurătatea nu este ușoară și că este bine să ai pe cineva alături, o persoană cu care să împarți atât bucuriile, cât și necazurile. Cu toate acestea, recunoaște că este dificil să mai găsească pe cineva care să semene cu femeia alături de care și-a construit viața.
Astăzi, grădina rămâne locul în care artistul își găsește liniștea. Serile petrecute la curte, pașii rari pe alei, foșnetul frunzelor și miresmele florilor care se ridică după apus îi aduc aminte de anii trăiți împreună cu Elisabeta.
Între zidurile casei mari, printre pomii plantați de ea și florile care înfloresc an de an, trecutul nu pare să fi dispărut. A rămas acolo, discret și viu, într-o grădină care continuă să spună povestea unei iubiri ce nu s-a stins.