Andreea Marin, în lacrimi la Parlamentul European. Mărturisirea care a cutremurat întreaga sală: „Încă mă simt abandonată”
Andreea Marin a impresionat profund publicul prezent la Parlamentul European de la Bruxelles, unde a vorbit deschis despre depresie, anxietate și trauma pierderii mamei sale. Vedeta a citit o scrisoare personală în fața a peste 400 de români din diaspora, iar emoția a cuprins întreaga sală.
Evenimentul dedicat sănătății mintale, intitulat „Nu ești singur afară!”, a fost organizat sub egida vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță. Participanții au discutat despre singurătate, teamă și dificultățile întâmpinate de românii aflați departe de casă.
Andreea Marin a mărturisit că s-a confruntat cu depresia în perioada în care fiica sa, Violeta, avea mai puțin de doi ani. Vedeta a decis atunci să ceară ajutorul unui specialist, după ce și-a recunoscut propriile stări în discuțiile publice despre această afecțiune.
După mulți ani, o nouă încercare a apărut în viața sa. Plecarea Violetei la studii în străinătate i-a declanșat o anxietate puternică, manifestată prin atacuri de panică nocturne și senzația că nu mai poate respira.
Cel mai dureros moment al discursului a fost cel în care Andreea Marin a vorbit despre moartea mamei sale. Avea doar nouă ani când întreaga familie a fost implicată într-un accident rutier grav. Mama sa, în vârstă de 36 de ani, s-a stins în brațele ei, în drum spre spital.
Vedeta a recunoscut că, multă vreme, s-a învinovățit pentru acea tragedie și s-a întrebat dacă ar fi putut face mai mult pentru a-și salva mama. Durerea nu a dispărut complet nici după zeci de ani.
„Încă mă simt abandonată”, a mărturisit Andreea Marin, explicând că imaginea femeii puternice a fost, de multe ori, o formă de protecție în fața suferinței.
Fiica sa, Violeta Bănică, i-a fost alături în sală. Tânăra efectuează în această vară un stagiu la Parlamentul European și a făcut parte din echipa implicată în organizarea evenimentului.
La final, Andreea Marin a transmis că plânsul nu trebuie privit ca o slăbiciune și a încurajat oamenii să solicite ajutor atunci când simt că nu mai pot face față singuri problemelor emoționale.