Cuvântul pe care Prințesa Diana l-a eliminat din jurământul de nuntă
Prințesa Diana a rămas în istorie nu doar prin eleganță și implicarea sa în numeroase cauze umanitare, ci și prin curajul de a încălca regulile rigide ale monarhiei britanice. Unul dintre primele sale gesturi neobișnuite a avut loc chiar în ziua nunții cu Prințul Charles, când a refuzat să rostească un cuvânt important din jurământul tradițional.
Ceremonia a avut loc pe 29 iulie 1981 și a fost urmărită de milioane de oameni din întreaga lume. Diana a purtat o rochie spectaculoasă, creată de David și Elizabeth Emanuel, cu o trenă de aproximativ 7,6 metri, considerată cea mai lungă purtată la o nuntă regală britanică.
Dincolo de fastul evenimentului, un detaliu a atras atenția. Diana a ales să elimine din jurământ promisiunea că își va „asculta” soțul, expresia tradițională în limba engleză fiind „to obey”. La acea vreme, decizia a fost considerată îndrăzneață și neobișnuită pentru o ceremonie regală.
Gestul său avea să inspire și alte membre ale familiei regale. Ani mai târziu, Catherine și Meghan au ales, la rândul lor, jurăminte în care nu apărea obligația de a-și asculta soții.
Diana a surprins Casa Regală și prin alegerea inelului de logodnă. În locul unei bijuterii realizate special pentru ea, a preferat un model disponibil într-un catalog Garrard: un safir oval înconjurat de 14 diamante. Inelul putea fi cumpărat de orice client, iar în prezent este purtat de Catherine, Prințesa de Wales.
De-a lungul vieții, Diana a continuat să sfideze convențiile. Și-a crescut copiii într-un stil mai apropiat de viața obișnuită, i-a dus în parcuri de distracții, la cinematograf și în restaurante fast-food.
Implicarea sa în lupta împotriva stigmatizării persoanelor diagnosticate cu HIV/SIDA a schimbat percepții la nivel mondial. În 1987, a strâns mâna unui pacient fără mănuși, demonstrând că boala nu se transmite prin simpla atingere.
Prințesa Diana a murit pe 31 august 1997, la doar 36 de ani, în urma accidentului de la Paris. Chiar și după dispariția sa, gesturile și alegerile sale continuă să influențeze monarhia britanică.