Ce semnale pot transmite mirosurile corpului și când este cazul să mergi la medic
Mirosul corpului diferă de la o persoană la alta și este influențat de alimentație, igienă, hormoni, medicamente, activitate fizică și materialele hainelor purtate. De cele mai multe ori, schimbările sunt inofensive, însă un miros neobișnuit, persistent și fără o cauză evidentă poate indica o problemă de sănătate care merită investigată.
Transpirația proaspătă este, în general, aproape lipsită de miros. Izul specific apare atunci când aceasta intră în contact cu bacteriile de la suprafața pielii. Din acest motiv, mirosul este mai intens în zone precum axilele, picioarele, regiunea inghinală și pliurile pielii, unde umezeala se menține mai mult timp.
Alimentele precum usturoiul, ceapa și condimentele puternice pot modifica temporar mirosul transpirației. Unele antibiotice, suplimente și tratamente medicale pot avea același efect. Hainele și încălțămintea din materiale sintetice favorizează, de asemenea, acumularea umezelii și înmulțirea bacteriilor.
Un miros asemănător acetonei sau fructelor poate apărea în cazul acumulării corpilor cetonici. La o persoană cu diabet, mai ales dacă sunt prezente greață, sete intensă, somnolență sau respirație dificilă, acesta poate semnala cetoacidoza diabetică, o urgență medicală.
Respirația cu miros neobișnuit poate fi asociată cu probleme dentare, infecții ale cavității bucale, reflux gastric sau uscăciunea gurii. În anumite afecțiuni severe ale ficatului poate apărea un miros dulceag sau specific, iar bolile renale avansate pot determina o respirație asemănătoare amoniacului ori urinei.
Mirosul persistent de pește poate avea cauze alimentare sau infecțioase, dar rareori poate fi asociat unei tulburări metabolice numite trimetilaminurie. Urina cu miros dulceag, asemănător siropului de arțar, este caracteristică unei boli ereditare rare, diagnosticată de regulă în copilărie.
Transpirația excesivă poate apărea în perioade de stres, la temperaturi ridicate, în menopauză sau în cazul unor tulburări hormonale, precum hipertiroidismul. Totuși, mirosul neplăcut nu poate confirma singur existența unei boli endocrine sau a unei tumori.
Este recomandat un consult medical atunci când schimbarea persistă în ciuda igienei corecte, apare brusc sau este însoțită de febră, slăbire inexplicabilă, oboseală severă, dureri, sete excesivă ori modificări ale urinei. Mirosul corpului poate oferi un indiciu, dar diagnosticul corect se stabilește numai prin evaluare medicală și analize.