A binecuvântat mulțimea de Paște așa cum și-a dorit, după care i-a spus lui Dumnezeu că poate pleca împăcat spre călătoria veșnică. Papa Francisc a murit în Lunea Albă din Săptămâna Luminată!
Într-un gest simbolic și profund emoționant, Papa Francisc și-a rostit ultima binecuvântare de Paște în fața lumii, așa cum și-a dorit – cu ochii luminați de credință, dar cu trupul slăbit de boală. A fost un moment tăcut, dar plin de har, în care mulți spun că Sfântul Părinte părea deja cu un picior în lumea de dincolo. A doua zi, în Lunea Albă, și-a dat sufletul în mâinile Celui în care a crezut și pe care L-a slujit cu toată ființa.
Ce este Lunea Albă și ce semnificație are?
Lunea Albă este prima zi după Duminica Paștelui și deschide Săptămâna Luminată – una dintre cele mai sfinte și pline de speranță perioade din calendarul creștin. Este o zi a curățirii sufletului, a înnoirii lăuntrice și a bucuriei învierii, în care se spune că porțile Raiului rămân deschise, iar lumina divină coboară peste oameni mai puternic decât oricând.
În tradiția populară românească și în multe alte culturi creștine, se crede că moartea în Săptămâna Luminată este un semn al alegerii divine. Se spune că sufletele celor plecați în această perioadă nu mai trec prin judecata de apoi, ci merg direct în Rai, fiind învăluite în harul Învierii.
Ce se întâmplă cu sufletul în credința populară?
După credința populară, sufletul unui om care moare în Lunea Albă pornește o călătorie lină și luminoasă, ghidat de îngeri și însoțit de rugăciunile celor rămași în urmă. Este un moment în care granița dintre cer și pământ pare mai subțire, iar trecerea nu mai este o despărțire, ci o regăsire.
Oamenii spun că în astfel de zile, sufletul nu este singur, ci este primit cu bucurie în lumea celor drepți. Se crede că lumina Învierii rămâne cu el pentru totdeauna, iar Dumnezeu îi deschide brațele fără întrebări – pentru că a murit în lumină, nu în întuneric.
Un final ca o rugăciune
Papa Francisc a plecat din această lume în tăcere, în liniștea unei zile sfinte, după ce și-a împlinit ultimul gest de iubire față de omenire – binecuvântarea pascală. A fost ca și cum, în acel moment, și-ar fi încheiat misiunea. Și, cu o pace adâncă în suflet, ar fi spus: „Doamne, sunt gata. Vin la Tine.”
Plecat în Lunea Albă, sub lumina Învierii, Papa Francisc nu a părăsit lumea, ci s-a ridicat din ea, spre veșnicie. Iar pentru cei care cred, el nu a murit – doar a trecut acolo unde nu există durere, ci doar lumină, iubire și iertare.