**Adriana Bahmuțeanu, între durerea pierderii și lupta pentru a-și proteja copiii după moartea lui Silviu Prigoană**
Adriana Bahmuțeanu a oferit joi o intervenție emoționantă la Antena 3 CNN, exprimându-și șocul și durerea după ce a aflat din presă că fostul ei soț, Silviu Prigoană, a fost înmormântat fără ca ea să fie informată sau invitată. Situația a adâncit rănile lăsate de moartea neașteptată a acestuia și a scos la iveală tensiunile și obstacolele pe care le întâmpină în relația cu copiii lor.
—
### **„Sunt în stare de șoc” – aflarea veștii din mass-media**
Adriana a dezvăluit că vestea despre înmormântare i-a fost comunicată de colegii din presă și nu de familie. Acest lucru a amplificat durerea pierderii și i-a lăsat un gust amar legat de modul în care a fost tratată.
„Sunt în stare de șoc. Doare la fel de tare cum doare și vestea că Silviu Prigoană a murit. Nu-mi vine să cred,” a spus Adriana. Ea a adăugat că nici măcar nu i-a fost trimis comunicatul oficial despre eveniment.
În plus, Adriana a menționat că nu a putut obține un răspuns clar de la copiii săi cu privire la participarea lor la înmormântare, aceștia refuzând să-i spună dacă au fost prezenți. „Mi se pare un scenariu de filme horror. Dar dacă asta a fost dorința defunctului, trebuie să o respectăm. Nu despre asta doresc să vorbesc, ci despre cum pot copiii să proceseze un travaliu de doliu, mai ales când sunt privați de relațiile personale cu mama lor,” a subliniat ea.
—
### **Frații mai mari, obstacol în relația cu copiii săi**
Un punct central al intervenției a fost acuzația Adrianei că frații mai mari ai copiilor săi refuză să comunice cu ea și le blochează accesul celor mici la mama lor. Adriana a explicat că, deși are autoritate legală asupra copiilor, nu i se permite să fie alături de ei.
„Astăzi, eu sunt reprezentantul legal al copiilor, conform legilor din România. Sunt părinte unic și am autoritate absolută asupra lor, dar frații mai mari refuză orice comunicare cu mine și nu le dau voie celor mici să vină la mine, să-i țin în brațe,” a declarat Adriana.
Această situație complicată a determinat-o să apeleze la autorități, notificând Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) și Poliția pentru a verifica cine are grijă de copii în locuința lui Prigoană.
—
### **Demersuri legale pentru siguranța copiilor**
Adriana a subliniat că nu a avut de ales decât să apeleze la autorități pentru a asigura siguranța copiilor. Ea a explicat că nu știa cine îi supraveghea pe cei mici în casa defunctului, iar această incertitudine a obligat-o să ia măsuri legale.
„Am fost obligată să anunț DGASPC și Poliția că în casa defunctului se află doi copii minori sub supravegherea unor adulți. Nu aveam nicio garanție că frații vitregi sunt în casă sau că alte persoane adulte sunt prezente, și asta a trebuit să fac în mod legal ca să apăr interesele copiilor mei,” a spus ea.
Adriana și-a exprimat îngrijorarea cu privire la starea emoțională a copiilor, menționând că aceștia au devenit distanți și ostili, acuzând-o pe nedrept de fapte pe care nu le-a comis.
—
### **O ceremonie secretă: discreție sau excludere intenționată?**
Întrebată dacă excluderea sa de la înmormântare ar putea fi parte a unei strategii de păstrare a discreției, Adriana a făcut referire la o experiență similară pe care a trăit-o în urmă cu 15 ani, când ea și Silviu Prigoană au pierdut un copil. Atunci, au optat pentru o ceremonie restrânsă pentru a evita atenția presei și vandalizarea locului de veci.
„Cred că s-a făcut aceeași regie ca acum 15 ani, când bebelușul nostru de doar trei săptămâni nu a mai rezistat și s-a dus la ceruri. Am dorit să avem o înmormântare ferită de ochii presei și, mai ales, să nu știe nimeni unde este înmormântat copilul nostru. Ne feream de vandali,” a explicat Adriana.
Ea a subliniat că, deși înțelege dorința de discreție, consideră că părintele supraviețuitor trebuie să fie prezent alături de copii într-un astfel de moment.
—
### **„Este omenește și creștinește”**
Adriana a încheiat cu un apel la normalitate și umanitate, subliniind că, din punct de vedere moral și creștinesc, părintele rămas în viață ar trebui să fie alături de copii după pierderea celuilalt părinte.
„Eu cred că așa este normal, omenește și creștinește ca atunci când moare un părinte, iar un părinte rămâne în viață, părintele supraviețuitor să poată să fie alături de copii,” a spus ea. Adriana și-a exprimat dorința de a oferi sprijin emoțional copiilor și de a-i ajuta să depășească această pierdere grea.
—
### **Concluzie**
Intervenția Adrianei Bahmuțeanu a evidențiat complexitatea situației în care se află, fiind prinsă între durerea pierderii fostului soț și dificultățile de a-și exercita drepturile de mamă. Conflictul cu frații vitregi și excluderea de la înmormântare adaugă un strat suplimentar de tensiune, însă Adriana rămâne fermă în dorința de a-și proteja copiii și de a le oferi sprijinul necesar. Această poveste scoate în evidență provocările pe care le pot întâmpina familiile în astfel de momente dificile, dar și importanța unui dialog deschis și a unei abordări umane pentru binele celor mici.