Adriana Bahmuțeanu trece printr-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere emoțional, în ciuda aparențelor de echilibru pe plan profesional și în viața sa de cuplu. Vedeta continuă să lupte pentru dreptul de a avea o relație normală cu cei doi fii ai săi, însă se lovește de o situație tensionată, în care copiii par complet înstrăinați de ea.
Copiii refuză să vorbească cu Adriana Bahmuțeanu
Într-un interviu sincer la emisiunea „Xtra Night Show”, Adriana a povestit cu durere despre ultima interacțiune cu fiii săi, care nu doar că nu au dorit să o salute, dar au și cerut ca refuzul lor de a comunica cu mama să fie consemnat într-un proces-verbal oficial. Acest detaliu a șocat-o profund pe vedetă, care a subliniat faptul că nivelul de limbaj și comportament al copiilor nu pare a fi natural, mai ales pentru vârsta lor, ci influențat de alte persoane din anturajul familial.
„Copil de 14 ani care știe să ceară să fie consemnat într-un proces-verbal? Unde se întâlnește un copil cu proceduri legale?”, a întrebat retoric Adriana.
Acuzații de alienare parentală
Vedeta a adus din nou în discuție problema alienării parentale, acuzând că cei mici au fost îndepărtați cu bună știință de ea și manipulați psihologic pentru a o respinge. Aceasta consideră că în spatele acestei situații se află și interese de natură materială, mai ales în contextul moștenirii fostului soț, Silviu Prigoană, care a decedat recent.
„Eu cred că acest grup – frații vitregi, alienatorii – au un interes clar financiar. Am dovezi că s-au făcut încercări pentru ca acești copii să acționeze fără acordul meu, deși eu sunt, legal, tutorele lor.”
O luptă continuă pentru dreptul de a fi mamă
Deși suferința e evidentă, Adriana nu renunță. În ciuda mesajului tăios și a refuzului copiilor, ea speră că va putea, într-o bună zi, să reconstruiască o relație cu băieții ei. Între timp, continuă să ia măsuri legale și să își apere drepturile, în paralel cu eforturile personale de a-și păstra echilibrul.
„Sunt singurul părinte legal. Fără semnătura mea, nu pot merge nici măcar la spital. Dar, în același timp, nu-i pot vedea. Nu am voie să fiu parte din viața lor. Este absurd.”