Schimbarea anunțată de ANAF urmărește o abordare mai coerentă și mai previzibilă a controalelor, astfel încât verificările să fie concentrate acolo unde există riscuri fiscale mai mari, iar contribuabilii să știe din timp când și în ce cadru pot fi verificați. Direcția se înscrie în obiectivul mai larg de modernizare și digitalizare a administrației fiscale, asumat de Ministerul Finanțelor și ANAF.
Noua abordare pune accent pe transparență și pe comunicare prealabilă. În locul unor intervenții izolate și greu de anticipat, ANAF merge tot mai mult spre controale tematice, organizate pe domenii de activitate, cu metodologii unitare și obiective clar definite. În paralel, instituția folosește tot mai mult analiza de risc și datele deja disponibile din declarații fiscale, evidențe contabile și schimburi interinstituționale, pentru a selecta contribuabilii relevanți și pentru a limita interacțiunile inutile.
Ce presupune concret noul model de control
În locul unor inspecții dispersate, executate punctual și diferit de la o structură la alta, ANAF derulează campanii de control stabilite la nivel de sector. Asta înseamnă verificări aplicate unor activități similare, pe baza acelorași criterii și a unor practici mai uniforme la nivel național. Rezultatul urmărit este dublu: o folosire mai eficientă a resurselor de control și o înțelegere mai clară, de către contribuabili, a regulilor după care sunt verificați.
O componentă importantă a acestei schimbări este utilizarea mai puternică a instrumentelor digitale. Reforma fiscală și documentele Ministerului Finanțelor pun accent pe digitalizare, pe analiza de date și pe trecerea la un model în care intervenția ANAF este ghidată de informații deja raportate, nu doar de prezența fizică a inspectorilor. În practică, asta înseamnă mai mult schimb de informații prin canale electronice și o etapă analitică mai solidă înainte de declanșarea inspecției propriu-zise.
Notificarea în avans are rolul de a facilita conformarea voluntară. Contribuabilii pot avea timp să își pregătească documentele, să clarifice neconcordanțe și, acolo unde legea permite, să corecteze eventuale erori înainte ca verificarea să intre în faza sa efectivă. În același timp, rămân valabile drepturile și obligațiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, inclusiv posibilitatea de a formula puncte de vedere și de a contesta actele emise la finalul controlului.
Impact pentru companii și persoane fizice
Pentru companii, trecerea la verificări pe domenii aduce mai multă predictibilitate, dar și așteptarea ca regulile specifice sectorului să fie respectate strict. Este util ca firmele să își ordoneze arhivele, să își revadă politicile fiscale și contabile și să desemneze persoane de contact capabile să ofere rapid registre, contracte și situații justificative. În condițiile în care ANAF folosește tot mai mult analiza de risc, neconcordanțele dintre declarații și evidențele interne devin mai ușor de identificat.
Pentru persoanele fizice, în special pentru cele care desfășoară activități independente, notificarea în avans poate reduce presiunea administrativă și poate oferi timpul necesar pentru pregătirea actelor. O evidență clară a veniturilor și cheltuielilor, păstrarea documentelor justificative și corelarea datelor declarate cu plățile efective rămân pași esențiali pentru o interacțiune fără probleme cu autoritatea fiscală.
Este important de reținut că această filozofie a controlului anunțat în prealabil nu elimină toate situațiile în care ANAF poate interveni rapid. În cazurile în care scopul verificării ar putea fi compromis printr-o avertizare anterioară sau atunci când există indicii serioase privind fraude ori riscuri fiscale ridicate, legea permite folosirea unor proceduri adaptate. Așadar, predictibilitatea crește, dar nu înseamnă dispariția controalelor operative.
Cum se pot pregăti contribuabilii
O autoevaluare periodică a riscurilor fiscale, verificarea concordanței dintre facturi și înregistrările contabile, analiza soldurilor și compararea declarațiilor depuse cu încasările și plățile efective sunt măsuri utile pentru a reduce riscul apariției unor neconcordanțe. La fel de importantă este comunicarea rapidă și documentată cu inspectorii, atunci când sunt solicitate clarificări.
În esență, ANAF încearcă să se apropie de un model modern de administrare fiscală, în care datele și analiza de risc ghidează controlul, nu intervențiile aleatorii. Pentru contribuabili, avantajul major este un cadru mai clar și mai previzibil al interacțiunii cu instituția. Pentru autoritate, miza este ca verificările să devină mai eficiente și mai bine țintite.