Criza climatică globală a evoluat de la o simplă preocupare ecologică la o veritabilă urgență internațională, având efecte devastatoare asupra regiunilor din întreaga lume, inclusiv asupra României. Temperaturile medii globale au crescut deja cu 1,48°C față de perioada preindustrială, depășind limitele de siguranță și determinând schimbări climatice vizibile și accelerate. România se confruntă cu consecințe directe ale acestei crize, de la valuri de căldură intense și secete prelungite la fenomene meteorologice extreme, toate cu impact semnificativ asupra vieții cotidiene, agriculturii, infrastructurii și sănătății publice. Într-un nou avertisment, Organizația Națiunilor Unite subliniază că, în lipsa unor măsuri drastice, temperatura globală ar putea crește cu peste 3°C până la sfârșitul acestui secol, ceea ce ar avea consecințe ireversibile pentru toate țările, inclusiv pentru România.
### Creșterea valurilor de căldură și impactul asupra sănătății publice
În ultimii ani, România a experimentat valuri de căldură tot mai intense și mai frecvente. Între 1950 și 2023, aceste valuri s-au intensificat considerabil în durată și amploare, afectând în special regiunile sud-vestice și estice ale țării, unde durata perioadelor caniculare a crescut cu 25-30 de zile. Această creștere are efecte directe asupra sănătății publice, în special pentru populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele vârstnice, copiii și cei cu afecțiuni cronice. Valurile de căldură generează probleme de sănătate, de la extenuare și insolație la afecțiuni cardiovasculare, intensificând stresul termic.
Pentru București, estimările sunt îngrijorătoare: se preconizează ca până în 2050 orașul să fie lovit de patru valuri de căldură anual, fiecare durând aproximativ 12 zile. Orele de stres termic sunt, de asemenea, estimate să se dubleze, ceea ce poate agrava problemele de sănătate pentru locuitori și poate pune o presiune semnificativă asupra infrastructurii medicale. Autoritățile și organizațiile de sănătate publică sunt nevoite să planifice măsuri preventive și să investească în infrastructura de răcire și în servicii medicale pentru a face față acestor schimbări climatice.
### Seceta – o provocare majoră pentru agricultura României
Pe lângă valurile de căldură, seceta a devenit o amenințare constantă pentru România, afectând în mod deosebit sectorul agricol, o componentă esențială a economiei țării. Suprafețele agricole afectate de secetă moderată, severă și extremă s-au extins semnificativ în ultimii ani, cele mai severe episoade de secetă fiind resimțite între anii 2018-2020 și 2021-2023. Seceta prelungită a dus la scăderea producției de cereale, legume și fructe, afectând securitatea alimentară a țării și veniturile fermierilor.
Seceta din România este alimentată și de o tendință de aridizare accelerată, exacerbată de schimbările climatice. Agricultura românească, dependentă în mare măsură de precipitații și lipsită de un sistem extins de irigații, este extrem de vulnerabilă la astfel de condiții climatice. Proiecțiile pentru 2025-2050 indică faptul că secetele vor deveni mai frecvente și mai severe, forțând fermierii să adapteze culturile la noile condiții de climă și să investească în infrastructură pentru irigații și sisteme de management al apei. Lipsa precipitațiilor și efectele posibile ale slăbirii circulației meridionale din Atlantic accentuează riscul ca seceta să devină o normă, iar impactul acesteia asupra agriculturii ar putea deveni dezastruos.
### Creșterea fenomenelor meteorologice extreme și provocările urbanizării
România a fost martora unei intensificări a fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv a furtunilor și vijeliilor care au provocat distrugeri severe în nordul și estul țării. Între 1940 și 2023, condițiile meteorologice favorabile acestor fenomene au devenit tot mai frecvente și intense, iar estimările arată că până în 2050 aceste condiții ar putea continua să se agraveze. Aceste fenomene meteorologice extreme afectează infrastructura, agricultură și locuințele, punând în pericol viețile oamenilor și stabilitatea economică a regiunilor afectate.
Un alt aspect îngrijorător este urbanizarea accelerată care exacerbează impactul schimbărilor climatice asupra orașelor mari. Fenomenul Insulei de Căldură Urbană, în care temperaturile din orașe sunt semnificativ mai ridicate decât în zonele rurale înconjurătoare, devine tot mai pronunțat. În orașe precum București și Craiova, temperaturile urbane pot fi cu până la 7-8°C mai mari decât în zonele rurale. Potrivit specialiștilor, până în 2040, aproximativ 50% din populația urbană a României va fi afectată de valuri de căldură și de temperaturi extreme, ceea ce va duce la creșterea consumului de energie pentru răcire și la un impact negativ asupra sănătății populației urbane.
### Politici climatice și percepția publicului
România se confruntă cu provocări majore în adoptarea și implementarea unor politici climatice eficiente. În ciuda Pactului Ecologic European și a Legii Europene a Climei, care impun obiective ambițioase de neutralitate climatică până în 2050, România încă întâmpină dificultăți în a aplica măsuri integrate pentru a combate efectele schimbărilor climatice. În absența unei legi naționale dedicate climei, măsurile luate sunt fragmentare și insuficiente, în special în sectorul energetic, unde combustibilii fosili domină încă producția de energie.
Cu toate că populația română devine din ce în ce mai conștientă de realitatea schimbărilor climatice, percepția publicului asupra acestei crize rămâne subestimată în comparație cu alte probleme sociale și economice. Conform unui sondaj recent, doar 4% dintre români consideră schimbările climatice o prioritate națională. Majoritatea cetățenilor sunt preocupați mai degrabă de problemele economice, cum ar fi inflația, șomajul și scăderea puterii de cumpărare. Lipsa unei cereri puternice din partea publicului pentru acțiuni climatice imediate îngreunează implementarea unor politici ambițioase și durabile.
Summitul COP29, programat să aibă loc la Baku, Azerbaidjan, în noiembrie, reprezintă o oportunitate critică pentru toate statele, inclusiv România, de a-și revizui și întări angajamentele privind reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice. Fără măsuri imediate și concrete, riscul ca temperatura globală să crească între 2,6 și 3,1°C în acest secol devine tot mai probabil, avertizează ONU. Ținta de 1,5°C stabilită prin Acordul de la Paris în 2015 este deja dificil de atins, iar consecințele acestei depășiri ar fi devastatoare pentru ecosistemele globale și pentru locuitorii din România și din întreaga lume.
### Necesitatea măsurilor de adaptare și mitigare
România are nevoie urgentă de măsuri concrete pentru a face față provocărilor climatice actuale și viitoare. Adaptarea la aceste schimbări ar trebui să includă investiții în infrastructura de irigații, sisteme eficiente de gestionare a apei și adoptarea unor practici agricole rezistente la secetă. În același timp, măsurile de mitigare a schimbărilor climatice sunt la fel de esențiale, implicând reducerea dependenței de combustibili fosili, creșterea ponderii energiilor regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice în toate sectoarele.
În acest context, dezvoltarea unei strategii naționale climatice solide și implementarea unor politici durabile pot reduce impactul schimbărilor climatice asupra României. Deși provocările sunt imense, solidaritatea globală, cooperarea internațională și conștientizarea publicului pot transforma această cr
iză într-o oportunitate de a construi un viitor mai sustenabil și mai rezistent pentru generațiile viitoare.