Cătălin Măruță a vorbit despre una dintre problemele pe care le consideră majore în sistemul sanitar din România: diferențele dintre accesul la servicii medicale în marile orașe și posibilitățile existente în localitățile mai mici.
Prezentatorul TV a abordat subiectul în cadrul unui podcast realizat de Ionela Năstase, unde discuția a ajuns la infrastructura medicală, spitalele vechi și situațiile în care pacienții trebuie transferați pe distanțe mari pentru a beneficia de anumite proceduri.
În opinia lui Cătălin Măruță, locul în care se află un pacient în momentul apariției unei urgențe poate deveni extrem de important, în special atunci când este nevoie de o intervenție medicală specializată într-un timp foarte scurt.
Cătălin Măruță, despre diferențele dintre spitale
Prezentatorul a atras atenția asupra contrastului dintre marile centre medicale și unitățile sanitare din orașele mai mici.
În București și în alte centre universitare importante există spitale care dispun de secții specializate, aparatură performantă și echipe pregătite pentru intervenții complexe.
Situația poate fi însă diferită într-o localitate mică, unde anumite proceduri nu sunt disponibile, iar pacientul trebuie transferat către o unitate medicală mai mare.
Problema devine cu atât mai importantă atunci când este vorba despre urgențe în care timpul până la administrarea tratamentului poate influența prognosticul pacientului.
„Fiecare minut contează”
Cătălin Măruță a adus în discuție urgențele cardiace pentru a exemplifica problema.
În cazul unui infarct, accesul rapid la evaluare și tratament de specialitate este esențial. Atunci când procedura necesară nu poate fi efectuată în spitalul în care ajunge inițial pacientul, poate deveni necesar transferul către un centru specializat.
Pentru pacienții aflați la distanțe mari de astfel de centre, transportul reprezintă un element suplimentar într-o situație în care timpul este foarte important.
Ambulanța, distanța până la spital, disponibilitatea unei echipe specializate și rapiditatea stabilirii diagnosticului sunt doar câțiva dintre factorii care pot conta într-o asemenea situație.
Tocmai de aceea, prezentatorul consideră că accesul la servicii medicale performante nu ar trebui să depindă atât de mult de localitatea în care se află pacientul.
Măruță critică starea unor spitale din România
Un alt punct abordat în discuție a fost infrastructura medicală.
Numeroase spitale din România își desfășoară activitatea în clădiri construite în urmă cu zeci de ani. Chiar dacă acestea au trecut prin renovări și modernizări succesive, există situații în care structura clădirilor face dificilă adaptarea lor la cerințele medicinei moderne.
Cătălin Măruță consideră că reparațiile punctuale nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor acumulate de-a lungul timpului.
Spitalele moderne trebuie să permită organizarea corespunzătoare a circuitelor medicale, instalarea noilor echipamente și desfășurarea activității în condiții adaptate standardelor actuale.
România are nevoie de investiții în infrastructura medicală
Mesajul prezentatorului se concentrează și asupra necesității construirii și modernizării unităților medicale.
În opinia sa, România are nevoie de investiții pe termen lung, nu doar de intervenții temporare asupra infrastructurii existente.
Construirea unor spitale moderne și dezvoltarea serviciilor medicale specializate și în afara marilor centre ar putea reduce nevoia unor transferuri pe distanțe mari.
O distribuție mai echilibrată a serviciilor medicale ar putea permite unui număr mai mare de pacienți să primească tratamentul necesar cât mai aproape de localitatea în care trăiesc.
„După 35 de ani…”
Cătălin Măruță a raportat situația și la perioada trecută de la Revoluția din 1989, subliniind că diferențele majore dintre regiunile țării în ceea ce privește accesul la anumite servicii medicale ar trebui reduse.
Pentru pacienți, problema nu ține doar de confort sau de distanța până la un spital performant. În anumite urgențe, accesul rapid la o echipă specializată și la aparatura necesară poate deveni decisiv.
Mesajul prezentatorului este unul de susținere a investițiilor în sănătate și a dezvoltării unei infrastructuri medicale care să ofere pacienților acces cât mai echitabil la tratament, indiferent dacă locuiesc într-un mare centru universitar sau într-un oraș mai mic.