Săptămâna Patimilor: Semnificație, rânduieli și simboluri
Perioada cuprinsă între Duminica Floriilor și Sâmbăta Mare este cunoscută în Biserica Ortodoxă drept Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau Săptămâna Mare. Este o vreme de postire mai aspră, de rugăciune și meditație adâncă, în care credincioșii sunt chemați să retrăiască, prin slujbele speciale, ultimele zile din viața pământească a Mântuitorului.
Postul în această perioadă este mai sever, fiind recomandat ajunul până seara, după rânduielile canonice. Un element central al acestei săptămâni sunt Deniile, slujbe de seară pline de profunzime duhovnicească.
Ce se pomenește în fiecare zi din Săptămâna Mare?
- Luni este adusă în atenție viața dreptului Iosif, patriarhul vândut de frații săi pentru treizeci de arginți – imagine prevestitoare a trădării lui Iuda.
- Marți este ziua în care Biserica ne pune înainte pilda celor zece fecioare, o chemare la veghere și la trăirea continuă în lumina credinței.
- Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimile pocăinței picioarele Domnului și le-a uns cu mir. Gestul său devine simbolul întoarcerii sincere a omului păcătos la Dumnezeu.
- Joia Mare are o semnificație aparte, marcând patru momente esențiale: spălarea picioarelor ucenicilor, ca gest suprem de smerenie; Cina cea de Taină, unde se instituie Sfânta Euharistie; rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începerea Patimilor, prin vânzarea Mântuitorului.
- Vinerea Mare, cunoscută și ca Vinerea Patimilor, este ziua în care sunt rememorate suferințele, răstignirea și moartea Domnului pe cruce. Se face și pomenirea tâlharului pocăit, care, printr-o simplă mărturisire de credință, a fost învrednicit de rai.
- Sâmbăta Mare este ziua tăcerii și a așteptării. Se prăznuiește îngroparea trupească a lui Hristos și coborârea Sa la iad, unde a adus lumina vieții veșnice celor adormiți din veac.
Ce alimente sunt evitate în această săptămână?
Tradiția populară transmite că, în Săptămâna Mare, se evită consumul urzicilor și al otetului. Semnificația acestor interdicții vine din legendele care însoțesc ultimele clipe ale lui Hristos: se spune că urzicile i-ar fi fost aplicate pe răni pentru a-i spori suferința, iar în loc de apă, când a cerut să bea pe cruce, i s-ar fi oferit oțet. Aceste simboluri ale durerii sunt astfel evitate din respect și compasiune pentru Pătimirile Domnului.