Ancheta în cazul morții tragice a Ștefaniei Szabo, directoarea medicală a Spitalului Județean din Buzău, scoate la iveală tot mai multe detalii tulburătoare. Deși inițial s-a crezut că tânăra doctoriță s-a prăbușit brusc din cauza epuizării, ultimele informații sugerează că înainte de deces își administrase un tratament care trăda o luptă tăcută cu probleme personale și de sănătate.
Potrivit colegilor din spital, în camera de gardă au fost găsite fiole și medicamente care indică faptul că Ștefania ar fi încercat să își calmeze o stare de agitație și oboseală accentuată. Se pare că își administrase un sedativ ușor, combinat cu un medicament pentru reglarea tensiunii, tratament pe care îl folosea ocazional în perioade de stres intens. În ultimele luni, ar fi recunoscut în fața apropiaților că „nu mai doarme decât câteva ore pe noapte” și că simte „o presiune continuă” din cauza responsabilităților din spital.
Surse apropiate anchetei spun că pe biroul ei s-au găsit mai multe rețete medicale incomplete, semn că își monitoriza singură starea de sănătate, fără să ceară ajutor specializat. Medicii legiști urmează să stabilească exact ce substanțe se aflau în organismul ei în momentul decesului, însă primele indicii arată că nu este vorba despre o supradoză intenționată, ci despre o combinație de medicamente care, pe fondul epuizării fizice și emoționale, ar fi putut provoca o reacție neașteptată.
Colegii spun că, în ultimele zile, doctorița părea extrem de tensionată, dar nu și-a exprimat niciun moment dorința de a renunța la luptă. „Era foarte obosită, dar încerca să rămână puternică. Ne spunea că e doar o perioadă mai grea și că o să-și revină. Nimeni nu și-a imaginat ce se ascundea în spatele zâmbetului ei”, a povestit o asistentă care lucrase cu ea în tura precedentă.
Anchetatorii au mai descoperit că Ștefania ținea în sertar un jurnal personal, în care nota zilnic gânduri despre munca în spital, pacienți, dar și despre momentele de singurătate și dezamăgire. Într-o notă scrisă cu doar două zile înainte de tragedie, ar fi menționat:
„Uneori, nu mai știu dacă ajut oamenii sau doar încerc să mă salvez pe mine.”
Descoperirea medicamentelor și a jurnalului a oferit anchetatorilor o imagine clară asupra presiunii uriașe sub care trăia medicul. Specialiștii spun că medicii aflați în funcții de conducere sunt printre cei mai expuși la stres cronic, iar lipsa sprijinului psihologic în mediul medical românesc agravează astfel de situații.
Deși toate indiciile duc spre un colaps fiziologic combinat cu o epuizare psihică profundă, ancheta nu este încă finalizată. Autopsia va stabili exact ce substanțe se aflau în corpul Ștefaniei și dacă acestea au avut un rol direct în oprirea bruscă a inimii.
Tragedia a devenit un semnal de alarmă pentru întreg sistemul medical: un medic exemplar, iubit de pacienți și respectat de colegi, a ajuns să-și piardă viața în locul în care salva altele — un simbol dureros al sacrificiului tăcut pe care mulți medici îl fac zi de zi.
