Moșii de Iarnă, denumiți și Sâmbăta Morților, se sărbătoresc în acest an pe 22 februarie și reprezintă un moment deosebit de important în calendarul creștin-ortodox, fiind dedicat pomenirii celor adormiți. Această zi specială este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri menite să cinstă memoria celor plecați din viață și să reamintească legătura spirituală dintre cei vii și cei adormiți.
Ce se împarte de Sâmbăta Morților
În data de 22 februarie, credincioșii se întreabă care sunt ofertele specifice Moșilor de Iarnă. Primul preparat care nu poate lipsi este coliva, un desert tradițional realizat din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr și îmbogățit cu nucă și diverse arome. Acest preparat simbolizează învierea și viața eternă, fiind un element central în ritualurile de pomenire. De asemenea, colacii, pâini rotunde care semnifică continuitatea vieții și legătura dintre cei vii și cei adormiți, sunt o prezență constantă în cadrul acestor ceremonii.
În anumite regiuni, Moșii de Iarnă sunt denumiți și „Moșii de piftii”, deoarece se obișnuiește să se ofere și piftie de porc sau de curcan, marcând astfel ultima ocazie, înainte de începutul Postului Paștelui, în care se consumă astfel de preparate. Un alt deliciu tradițional pus la dispoziție de pomană sunt sarmalele, iar vasele cu mâncare gătită sunt pregătite cu grijă de gospodine, care gătesc diverse bucate – de la pilaf și fasole până la alte feluri de mâncare specifice – și le prezintă în vase frumoase, alături de tacâmuri, pentru a fi împărțite cu credincioșii.
În funcție de regiune, se pot adăuga și alte produse culinare: plăcinte cu brânză sau alte preparate lactate, precum și fructe, prăjituri și dulciuri, toate acestea fiind oferite în amintirea celor răposați. La biserică, sticle de vin și lumânări sunt aduse, sfințite și apoi distribuite, completând astfel ansamblul de simboluri ale acestei zile sacre.
Obiceiuri de Moșii de Iarnă
Sărbătoarea Moșilor de Iarnă are la bază tradiții menite să onoreze memoria strămoșilor și să întărească legătura dintre cei vii și cei trecuți în neființă. Credincioșii pregătesc cu grijă colivă, colaci, vin și diverse mâncăruri, pe care le aduc la biserică pentru a fi sfințite și ulterior împărțite în semn de respect față de cei adormiți. După încheierea slujbei religioase, familiile se îndreaptă către mormintele celor dragi, unde aprind lumânări și tămâiază, simbolizând lumina și rugăciunea pentru sufletele celor plecați.
Aceste obiceiuri pot varia de la o zonă la alta. În Banat, de exemplu, femeile au obiceiul de a tămâia mormintele înainte de a merge la biserică, iar în Bucovina, pachetele pentru pomană includ adesea plăcinte cu brânză, care ulterior sunt împărțite familiilor nevoiașe. Totodată, se obișnuiește să se evite anumite activități casnice, precum spălatul rufelor sau cusutul, ca un gest de respect și reculegere în memoria celor trecuți în neființă.