La mai bine de trei decenii de la trecerea sa la cele veșnice, părintele Arsenie Boca continuă să fie una dintre cele mai importante figuri ale ortodoxiei românești. Cunoscut pentru învățăturile sale profunde, pentru sfaturile duhovnicești și pentru influența pe care a avut-o asupra credincioșilor, părintele de la Prislop a rămas în memoria oamenilor ca un reper de credință, rugăciune și apropiere de Dumnezeu.
Printre îndemnurile și scrierile care îi sunt atribuite se află și o rugăciune considerată de mulți credincioși deosebit de puternică. Se spune că părintele Arsenie Boca obișnuia să o rostească sâmbăta, mai ales spre seară, ca pregătire sufletească pentru ziua de duminică. Rugăciunea este văzută ca un ajutor pentru liniștirea sufletului, pentru intrarea cu inimă curată în biserică și pentru întărirea omului în fața ispitelor, grijilor și apăsărilor.
Rugăciunea părintelui Arsenie Boca
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi și în fiecare zi să am grijă să mă lepăd de voia mea, ca nu cumva, ținând prea mult la mine însumi, să mă depărtez de Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca rugăciunea preasfântului Tău nume să lucreze neîncetat în mintea mea, mai puternic decât fulgerul pe cer, pentru ca nici umbra gândurilor rele să nu-mi întunece sufletul, căci iată, greșesc în fiecare ceas.
Doamne, Cel ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, fiindcă umblăm adesea împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au acoperit ochii minții noastre, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, inimile ni s-au împietrit, iar toate acestea împreună au ajuns ca o temniță în care Te ținem fără cercetare, risipindu-ne zilele în zadar, slăbiți și plecați până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi și aprinde focul care curăță temnița inimii noastre. Pune dragoste în sufletele noastre, arde spinii patimilor și luminează-ne dinăuntru, ca să nu mai rătăcim departe de Tine.
Doamne, Cel ce vii în taină între oameni, ai milă și vino de Te sălășluiește în noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite atunci când graiul și mintea noastră rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, fiindcă nu înțelegem cât suntem de nedesăvârșiți, cât de aproape ești Tu de sufletele noastre și cât de mult ne îndepărtăm noi de Tine prin greșelile noastre. Luminează, Doamne, lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi și să trăim în veci prin viața Ta. Lumina și bucuria noastră, slavă Ție!”
Rugăciunea, cheia care deschide sufletul către har
Părintele Arsenie Boca vorbea adesea despre puterea rugăciunii și despre legătura directă dintre om și Dumnezeu. În învățăturile sale, rugăciunea nu era doar o rostire de cuvinte, ci o lucrare adâncă a inimii, o cale prin care omul se curăță, se smerește și se apropie de lumina divină.
„Rugăciunea este cheia raiului, ea deschide porțile harului divin. Rugăciunea este un gaj, o garanție a imortalității, căci cel ce vorbește cu Dumnezeu cu toată sinceritatea devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reînvia în mod glorios”, este unul dintre sfaturile duhovnicești atribuite părintelui Arsenie Boca.
De-a lungul anilor, numeroși credincioși au mers la Mănăstirea Prislop, locul unde se află mormântul părintelui, pentru a se ruga, pentru a aprinde o lumânare și pentru a cere ajutor în momentele grele ale vieții. Pentru mulți dintre ei, Arsenie Boca rămâne un sprijin sufletesc, un simbol al credinței puternice și al nădejdii care nu se stinge.
Chiar și după trecerea timpului, învățăturile sale continuă să fie citite, rugăciunile rostite, iar exemplul său duhovnicesc păstrat cu evlavie de cei care caută pace, lumină și întărire sufletească.