Mara Bănică a scris că Marinela Chelaru era pentru ea un om cu o sensibilitate impresionantă și foarte empatic.
A povestit cum s-au cunoscut de mult — încă din liceu, când Mara avea 17 ani, la un concurs de cultură generală la Televiziunea Română. Marinela participase cu un moment artistic, iar după concurs i‑ar fi spus Marei că a rămas impresionată, că un copil de 17 ani știe atâtea lucruri.
Tot Mara amintește și o fotografie făcută în urmă cu vreo 13 ani, de ziua ei (Mara împlinea 37 de ani) — în care Marinela și soțul ei i‑aduseseră un tablou făcut de ea, „un tablou de o sensibilitate impresionantă”. Acea imagine, gestul și vorbele de atunci au rămas ca un semn al bunătății și bunăoarei Marinelei — că, în ciuda suferințelor, a bolilor și a greutăților, avea o inimă mare, făcea gesturi deosebite, îți lumina ziua cu ceva simplu, dar sincer.
Cu ce amintire a rămas Mara Bănică de la Marinela Chelaru: „Un suflet pe care nu îl poți uita”
Vestea morții Marinelei Chelaru a adus un val de tristețe în inimile celor care au cunoscut-o, fie de pe scenă, fie în viața personală. Printre cei care și-au exprimat durerea s-a numărat și Mara Bănică, care a păstrat în suflet o amintire caldă și profund personală legată de actriță.
Mara a povestit cum a cunoscut-o pe Marinela pe când era adolescentă, la un concurs de cultură generală organizat la televiziune. Ea, o fată de doar 17 ani, plină de emoții, iar Marinela, o artistă deja cunoscută, care, după terminarea evenimentului, s-a apropiat de ea și i-a spus cu blândețe: „Să nu te schimbi niciodată. Să rămâi la fel de curată și de sinceră. Ești deșteaptă și frumoasă, dar mai ales ai ceva ce puțini au: autenticitate.”
Anii au trecut, dar această vorbă nu a fost uitată niciodată. A fost una dintre acele întâlniri care lasă urme tăcute, dar profunde.
Mai târziu, când Mara a împlinit 37 de ani, Marinela Chelaru și soțul ei i-au făcut un gest simplu, dar încărcat de emoție: i-au adus cadou un tablou pictat chiar de Marinela. Nu era un obiect scump, dar era neprețuit prin încărcătura sufletească. „Era o pictură delicată, caldă, exact ca ea. M-am uitat la acel tablou și am simțit că e făcut dintr-un loc adânc, dintr-o inimă care simțea și trăia intens,” își amintește Mara.
Pentru ea, Marinela nu a fost doar o actriță comică, ci un suflet nespus de sensibil, care, în ciuda durerilor și a lipsurilor, nu s-a plâns, nu a cerut, ci a oferit. A oferit zâmbete, vorbe frumoase, gesturi mărunte dar autentice – lucruri care rămân, chiar și după ce omul pleacă.
„A fost un suflet pe care nu îl poți uita. O femeie care nu avea nimic, dar îți dădea tot,” a spus Mara cu glasul tremurând.
