Draga fiică adevărată,
Îți transmit urări de bine și dragoste părintească. Am primit scrisoarea ta, sau mai bine zis, “gazeta” ta! M-am amuzat când am văzut-o și m-am îngrijorat în același timp când am citit-o.
De ce ai gândit astfel, copilul meu? Nimic nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla. Greșeala a fost din cauza lipsei mele de experiență, crezând că pot reconcilia lucruri care nu sunt menite să fie împăcate. Fiecare persoană are propriul caracter și personalitatea formată în urma experiențelor trecute, conform propriilor modele, măsuri și convingeri. Bazându-se pe acestea, oamenii iau decizii, se exprimă și acționează.
Numai cei care sunt în Hristos pot să contracareze și să elimine aceste legi și reguli, și chiar și atunci este o măsură de economie. Nu te-ai confruntat niciodată cu sisteme de gândire și moduri de viață diferite de ale tale, ale celor din jurul tău, cu care, în alte împrejurări, împărtășeai aceleași idei și convingeri? Nici acei oameni nu sunt răi sau perverși, și cu atât mai puțin ești tu. Acestea sunt ideile și sistemele lor de gândire, ideologia lor generală. Nu ți s-a întâmplat vreodată să ai opinii diferite de ale copiilor tăi?
Nu ai avut niciodată dezacorduri cu soțul tău, care este al doilea tău înger păzitor? Cauza acestor neînțelegeri nu este că ați devenit răi, nu-i așa? Sau poate că îngerii voștri nevinovați sunt răi sau îndărătnici? Cu siguranță nu. Problema este personalitatea omului, care, fiind divizată, provoacă conflicte și despărțiri bruste. Singura soluție este respectul reciproc și evitarea intervențiilor străine.
Strămoșii noștri spuneau: “Cu rudele tale mănâncă și bea, dar ferește-te să dai sau să primești ceva de la ele.” Îndepărtează, fiica mea, orice neliniște și înduioșează-ți îngerul nostru să nu-și piardă curajul și să considere această situație drept o oportunitate de a învăța practic despre sensul relațiilor sociale și al vieții.
De altfel, aceasta a fost o soluție temporară și comodă pentru o situație specifică. Uite, fiica mea, că Avraam și Lot s-au despărțit pentru că nu puteau conviețui sub același acoperiș? Aceasta este esența filosofiei: să îndurem slăbiciunile altora fără a le judeca, fără a ține cont de gândurile și intențiile lor. Ei au nevoie de îngăduință și răbdare.
Cât timp oamenii uită semnificația Crucii, aceasta se va extinde și va deveni tot mai generalizată, sub diverse constrângeri naturale sau tehnice care pot apărea. Când va veni momentul să urmeze calea Crucii, mulți se vor înspăimânta, fără ca acest lucru să le fie de vreun folos. Ferice de cel care veghează și se roagă, pentru a fi eliberat de necazurile care vor lovi locuitorii pământului.
Marea problemă a omului contemporan este pierderea credinței, care este temelia și începutul oricărei vindecări, iar nicio formă de terapie nu poate ajuta în acest sens.
Dumnezeu ne testează cu mici atacuri formale, îngăduind ispitele, pentru a ne educa, dar în loc să ne revenim și să cerem iertare, din nefericire, mulți blasfemiază, ceea ce duce la o respingere totală. Întoarce-te în tine însuți cu umilință profundă și ceriți mila lui Dumnezeu, pentru ca Harul să fie suficient pentru a ne feri de mânia viitoare, care, inevitabil, va veni cu o putere uriașă!
Pacea lui Hristos să fie mereu cu voi!
Cu rugăciunile și dragostea mea părintească,
Părintele tău Iosif