Ce au explicat medicul și specialiștii
Protocolul pentru proceduri cu anestezie
Conf. univ. dr. Tudor Ciuhodaru explică faptul că, în procedurile care implică sedare sau anestezie — inclusiv cele realizate în cabinete stomatologice — nu este neobișnuit ca părinții să nu aibă acces în sala de intervenție. Această regulă este una standard și are la bază principii de siguranță, igienă și eficiență a actului medical.
Medicul subliniază că sala de intervenție (denumită impropriu „sala de operație” în limbaj comun) trebuie să rămână un spațiu controlat, în care fiecare membru al echipei își cunoaște exact rolul și poate acționa rapid. Prezența unei persoane neinstruite în fluxul medical — inclusiv un părinte — poate crea situații care pun în pericol atât copilul, cât și buna desfășurare a procedurii.
De ce prezența părinților poate crea dificultăți
Specialiștii atrag atenția că intervențiile care necesită sedare, mai ales la copiii foarte mici, sunt momente critice în care echipa medicală trebuie să aibă libertate totală de mișcare. Prezența părinților poate:
-
interfera cu manevrele medicale, în special în situații în care este nevoie de reacții rapide;
-
aglomera spațiul, uneori deja foarte restrâns în cabinetele stomatologice;
-
crește riscul de contaminare, deoarece numărul mare de persoane în încăpere poate compromite asepsia;
-
afecta concentrarea echipei, mai ales dacă părintele este anxios, pune întrebări sau reacționează emoțional;
-
induce un stres suplimentar copilului, în unele cazuri, dacă vede reacția părintelui sau dacă nu înțelege ce se întâmplă.
Dr. Ciuhodaru remarcă și faptul că, dacă părinții ar fi lăsați de rutină în încăpere, s-ar ajunge la o aglomerare incompatibilă cu protocoalele medicale pentru proceduri invazive sau pentru sedări la copii mici. În mod normal, în astfel de situații se află doar echipa necesară: anestezistul, medicul intervenționist, asistentele și personalul de monitorizare.
Riscuri și necesitatea unui personal medical specializat
În timpul unei sedări sau anestezii la copii, riscul de complicații, chiar dacă redus, există întotdeauna. Pentru a interveni prompt în caz de reacții adverse — de exemplu scăderea tensiunii, depresie respiratorie, alergii la medicamente — protocolul impune ca echipa să fie:
-
foarte bine instruită și familiarizată cu tehnicile de resuscitare pediatrică;
-
capabilă să folosească fără întârziere echipamentele de monitorizare;
-
liberă să acționeze fără obstacole.
Orice factor extern care ar limita aceste manevre poate crește riscul medical, motiv pentru care accesul părinților este adesea restricționat.
Anchete în derulare
Situația a atras atenția autorităților din domeniul medical.
Colegiul Medicilor București
Instituția s-a autosesizat și a demarat o analiză preliminară. Aceasta va evalua dacă, în cazul respectiv, medicii au respectat:
-
protocoalele de sedare pediatrică;
-
procedurile privind comunicarea adecvată cu familia;
-
regulile privind siguranța intervenției.
Inspecția Sanitară de Stat
ISU va investiga dacă clinica dispunea de toate condițiile necesare pentru a efectua sedări intravenoase într-un cabinet stomatologic. Astfel de proceduri necesită, conform normelor, echipamente speciale, spațiu adecvat, protocoale stricte și personal calificat pentru situații de urgență.
Alte motive medicale care pot justifica refuzul accesului părinților
Pe lângă argumentele strict legate de protocolul de anestezie, mai există și alte justificări frecvent invocate în mediul medical:
-
Spațiu insuficient: Cabinetele stomatologice sunt proiectate pentru personalul medical și aparatură, nu pentru publicul larg.
-
Controlul infecțiilor: Fiecare persoană în plus în încăpere crește riscul de contaminare.
-
Gestionarea anxietății copilului: În unele situații, copilul devine mai neliniștit în prezența părintelui, mai ales dacă acesta este emoțional afectat.
-
Reglementări interne sau legale: Unele clinici au protocoale interne aprobate de autorități care limitează accesul în sala de tratament în timpul sedării.
Ce spun părinții
Părinții copilului au declarat că și-ar fi dorit să fie prezenți în momentul intervenției și că au solicitat acest lucru, însă nu li s-a permis accesul.
Mama afirmă că a fost anunțată cu întârziere despre starea gravă a fetiței și că apelul la 112 ar fi fost întârziat, aspect care ridică întrebări serioase legate de modul în care personalul clinicii a gestionat situația de urgență.
Această perspectivă a familiei va fi analizată în detaliu de autoritățile care investighează cazul, întrucât comunicarea cu părinții și reacția promptă în fața unei complicații sunt elemente critice în medicina pediatrică.
