De ce se pune varza la murat de Sfântul Dumitru? Secretul pe care puține gospodine îl știu
În tradiția românească, toamna aduce nu doar recolta bogată, ci și o serie de obiceiuri bine înrădăcinate în viața satului. Unul dintre cele mai cunoscute este pusul verzei la murat, iar momentul ales pentru acest ritual nu este deloc întâmplător: în jurul sărbătorii Sfântului Dumitru, pe 26 octombrie.
De ce tocmai atunci?
Sfântul Dumitru este considerat, în calendarul popular, un prag între toamnă și iarnă. Se spune că el “încuie vara și sloboză iarna”, aducând răcirea vremii – moment ideal pentru conservarea alimentelor. Începând de la Sfântul Dumitru, temperaturile devin mai scăzute și constante, condiții perfecte pentru murarea naturală a verzei, fără riscul alterării sau fermentării excesive.
Secretul pe care puține gospodine îl știu
Dincolo de tradiție și climă, există și un secret bine cunoscut de gospodinele cu experiență, dar adesea trecut cu vederea de cele mai tinere: în această perioadă, varza este la maturitate deplină, cu un conținut ridicat de zahăr natural. Acest detaliu este esențial pentru o murare reușită, pentru că zaharurile din varză hrănesc bacteriile “bune” (lactobacilii) care declanșează fermentația naturală.
Pe scurt, o varză pusă la murat după Sfântul Dumitru:
are frunza groasă și elastică, ideală pentru sarmale;
fermentează lent, fără să se înmoaie sau să capete miros neplăcut;
capătă un gust echilibrat, acru și plăcut, specific verzei murate “ca la carte”.
Bonus: Un alt obicei din bătrâni
În multe zone din țară, se mai spune că “cine nu pune varza la murat de Sfântul Dumitru, rămâne fără gust la Crăciun”. Varza murată este un ingredient nelipsit de la mesele de sărbători, mai ales la sarmale sau salate tradiționale, motiv pentru care gospodinele țin cu sfințenie acest obicei.
Așadar, muratul verzei de Sfântul Dumitru nu e doar o tradiție, ci și un gest calculat, bazat pe ritmul naturii și pe secrete transmise din generație în generație.
