Detaliile descoperite de anchetatori în cazul morții tragice a Ștefaniei Szabo, directoarea medicală a Spitalului Județean de Urgență Buzău, sunt tot mai tulburătoare. Potrivit informațiilor apărute după primele cercetări, lângă trupul neînsuflețit al tinerei doctorițe a fost găsit un obiect care a ridicat multe semne de întrebare: o fotografie veche și o scrisoare scrisă de mână, pe care o ținea strâns între degete.
Surse apropiate anchetei spun că fotografia o înfățișa pe Ștefania alături de fostul ei soț, într-o perioadă fericită a vieții lor. Lângă imagine se afla un bilet scurt, scris cu cerneală albastră, în care medicul ar fi notat câteva gânduri personale, cu o încărcătură emoțională profundă.
Textul nu a fost făcut public integral, însă din fragmentele confirmate de apropiați reiese că mesajul era plin de melancolie, dor și oboseală sufletească. Pe hârtie se puteau citi câteva rânduri cutremurătoare:
„Am făcut tot ce am putut. Mi-aș fi dorit să mai pot, dar uneori inima obosește mai repede decât trupul…”
Anchetatorii au exclus din start ipoteza unei agresiuni, iar atenția s-a concentrat asupra stării emoționale a doctoriței în ultimele zile. Colegii din spital au confirmat că în ultimele săptămâni părea din ce în ce mai epuizată și retrasă. Deși continua să își facă treaba impecabil, cei apropiați observaseră o tristețe constantă în privire.
Un detaliu care a impresionat pe toată lumea a fost faptul că în camera de gardă era aprinsă o lumânare mică, pe care doctorița obișnuia să o țină pe birou. Se spune că o aprindea ori de câte ori pierdea un pacient, ca un gest simbolic pentru sufletul celui plecat. De data aceasta, lumânarea ardea pentru ea.
„A fost găsită cu fotografia în mână, iar pe birou avea un volum de poezie religioasă, deschis la o pagină despre speranță. Era un suflet sensibil, un om care simțea profund”, au spus colegii, marcați de tragedie.
Descoperirea obiectelor personale de lângă trupul ei a adâncit și mai mult durerea celor care au cunoscut-o. Mulți cred că mesajul ei a fost un ultim strigăt tăcut, o formă de eliberare dintr-o suferință pe care o ascunsese mult timp.
Autoritățile continuă cercetările, dar în paralel, colegii ei au aprins lumânări în curtea spitalului și au anunțat că vor organiza o slujbă de comemorare. Pentru toți cei care au cunoscut-o, imaginea doctoriței ținând în mână o fotografie cu o viață de demult rămâne simbolul unei femei copleșite de greutăți, dar care până în ultima clipă a rămas legată de iubire, amintiri și dăruirea față de oameni.
Ștefania Szabo nu a fost doar un medic dedicat, ci un om care a purtat tăcut greutatea unei lumi întregi. Iar felul în care a fost găsită – cu un gest plin de sens, simplu și profund – spune mai mult decât orice cuvânt.
