Tragedia Ștefaniei Szabo, doctorița din Buzău care a murit subit la doar 37 de ani, a lăsat autoritățile și colegii în stare de șoc. Anchetatorii care au ajuns la locul incidentului au găsit trupul neînsuflețit al doctoriței în camera de gardă a spitalului, într-un moment în care nimeni nu răspundea la telefoanele ei sau la apelurile colegilor.
Lângă ea, anchetatorii au descoperit o branulă conectată la un flacon cu vitamine, ceea ce a ridicat întrebări despre starea ei în ultimele ore și despre eventualele proceduri sau administrări medicale la care a fost supusă. Semnele indicau o posibilă suprasolicitare fizică și psihică, mai ales că doctorița avea un program extrem de încărcat, cu gărzi multiple și responsabilități profesionale intense.
Martorii care au ajuns la locul incidentului au povestit că Ștefania părea obosită și tensionată în ultimele săptămâni, iar epuizarea acumulată și presiunea enormă a muncii în spital ar fi putut contribui la tragedie. Se analizează, de asemenea, circumstanțele exacte în care s-a produs decesul și dacă erau factori externi sau medicali care să fi accelerat deznodământul.
Toate detaliile indică faptul că moartea Ștefaniei Szabo nu a fost un eveniment brusc fără context, ci rezultatul acumulării stresului și al solicitării extreme, într-un mediu medical adesea neiertător. Această situație readuce în prim-plan discuția despre presiunea uriașă asupra personalului medical, despre nevoia de sprijin psihologic și despre importanța monitorizării sănătății fizice și emoționale a cadrelor medicale.
În final, rămâne clar că Ștefania Szabo a fost o profesionistă dedicată, care și-a pus întotdeauna pacienții pe primul loc, chiar și în detrimentul propriei sănătăți, iar tragedia ei scoate în evidență vulnerabilitatea medicilor care lucrează sub presiune constantă.
