Actrița Eugenia Șerban, cunoscută pentru talentul și rafinamentul său pe scenă, poartă de ani buni o luptă nevăzută. Dincolo de reflectoarele teatrului și filmului, artista duce o dramă profundă: cea legată de fiul ei, Lorans Fawaz Bataineh, dependent de droguri încă din adolescență.
🧩 O luptă care durează de 15 ani
Dependența fiului ei a început când acesta era minor. Astăzi, la 32 de ani, Lorans continuă să se confrunte cu efectele devastatoare ale acestei dependențe. Deși Eugenia a încercat ani de zile să țină problema ascunsă de ochii publicului, anul trecut a decis să rupă tăcerea, în urma unui incident care a necesitat intervenția Poliției și solicitarea unui ordin de protecție împotriva propriului copil.
„Am cerut ordin de protecție, dar nu l-am dus până la capăt. E copilul meu. Nu am putut să-l las să se distrugă. L-am reprimit acasă pentru că nu vreau să-l pierd.”
💬 „Mă supără des, dar îmi spune că mă iubește”
Într-un interviu sincer, oferit în podcastul lui Bursucu, actrița a povestit cum își începe diminețile cu rugăciune și speranță. A trecut prin multe, inclusiv lupta cu cancerul, dar durerea cauzată de fiul ei pare să fie cea mai grea.
„E un drum greu. Mă supără des. Dar își aduce aminte destul de des să-mi spună că mă iubește. Și atunci supărarea devine puțin mai lină. Nu e încă foarte bine, dar sper că va fi.”
🛑 O mamă care refuză să renunțe
În ciuda presiunii sociale și a criticilor, Eugenia Șerban a decis să-l protejeze pe fiul ei în modul în care a simțit că e corect – chiar dacă asta a însemnat să-l țină, uneori, închis în casă, pentru a preveni o recădere.
„Nu există rețete standard când vine vorba de copiii noștri. Toți spun: ‘Eu n-aș accepta’. Dar nu ai de unde să știi cum vei reacționa până când viața nu te pune la încercare.”
✝️ „Am regăsit drumul către Dumnezeu”
Actrița mărturisește că, pentru o perioadă, s-a simțit trădată chiar și de divinitate. Dar, în timp, a regăsit puterea să se apropie din nou de credință, să aprindă candela și să meargă înainte.
„Aveam perioade în care eram supărată pe Dumnezeu. Dar am învățat să-L regăsesc. Îi spun ‘partenerul meu de drum’.”
💔 Un copil crescut fără tată și o mamă care nu a renunțat
Eugenia Șerban crede că una dintre cauzele profunde ale dezechilibrului fiului ei a fost absența tatălui din viața acestuia. Chiar dacă s-a străduit să suplinească lipsa paternă, greutatea acestor ani s-a simțit. Cu toate acestea, nu a încetat niciodată să-l iubească și să creadă într-o șansă pentru el.
„Îl voi iubi mereu, indiferent de ce face. Este copilul meu. A făcut 32 de ani. Nu e ușor, dar sper că va veni ziua în care să fie cu adevărat bine.”
📌 O poveste de viață care nu e despre renunțare, ci despre curajul de a iubi necondiționat, chiar și în cele mai întunecate momente.
