💔 Fostul preot Daniel Balaș, mesaj dur pentru fostul soț al Ștefaniei Szabo
„Pentru mine sunteți doar niște…!” — reacția care a cutremurat rețelele sociale
Tragedia care a lovit-o pe Ștefania Szabo, medicul găsit fără suflare în camera de gardă, continuă să lase urme adânci în sufletele celor care au cunoscut-o. Printre cei mai afectați se află Daniel Balaș, fost preot și om apropiat de ea, care a transmis în ultimele ore un mesaj extrem de puternic și emoționat.
Într-o postare publică, Daniel Balaș și-a exprimat durerea, dar și revolta față de reacțiile și comentariile venite din partea celor care, în opinia lui, au judecat-o pe Ștefania fără să o cunoască cu adevărat.
„Pentru mine sunteți doar niște oameni goi, care n-au învățat nimic din suferința altora. Ați judecat, ați vorbit, ați aruncat cuvinte grele, fără să știți ce era în sufletul ei. Vă e ușor să arătați cu degetul, dar nu știți cât de greu e să duci o durere în tăcere.”
Mesajul său, scris cu o sinceritate dureroasă, a fost însoțit de o fotografie cu o lumânare aprinsă, simbol al rugăciunii și al dorului.
Daniel a mărturisit că o cunoscuse pe Ștefania într-o perioadă grea din viața amândurora și că, de atunci, o prețuise pentru curajul, empatia și lumina ei interioară:
„Era un suflet bun, dar rănit. A dăruit totul oamenilor, și tot oamenii au doborât-o. E nedrept ce s-a întâmplat.”
El a avut și o aluzie directă la fostul soț al Ștefaniei, despre care a spus că ar fi trebuit „să o ocrotească, nu să o împovăreze și mai mult”:
„Unii oameni ar fi trebuit să o iubească mai mult și să tacă mai des. Dar n-au știut să o apere nici când era în viață, nici acum.”
Postarea lui Daniel Balaș a adunat mii de reacții, comentarii și mesaje de susținere. Mulți i-au scris că au simțit aceeași nedreptate și că durerea lui e și durerea unei țări întregi, care plânge pierderea unei femei dedicate profesiei și semenilor ei.
„Ai spus ce gândim mulți dintre noi. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în lumină”, a scris cineva.
În ciuda tonului dur, mesajul fostului preot a fost, de fapt, un strigăt de durere și o chemare la compasiune. Cuvintele sale nu au fost despre ură, ci despre neputința de a mai vedea cum oameni frumoși dispar în tăcere, judecați de o lume care nu mai știe să ierte.
