Părintele Argatu, învățător spiritual recunoscut pentru cunoștințele sale despre vrăji și protecția împotriva acestora, oferă sfaturi și îndrumări pentru cei afectați de influențe malefice. În lumina tradiției și credinței ortodoxe, el discută despre semnele care arată că o persoană ar putea fi afectată de vrăji și cum să se protejeze împotriva acestora.
Povestea începe cu un exemplu clar: o persoană primește o bluză cadou și, chiar dacă nu o poartă, simte că lucrurile încep să meargă prost în viața sa. În fața unei astfel de situații, sfatul Părintelui Argatu este să se recurgă la o serie de practici de dezlegare și protecție spirituală. El sugerează să îngroape bluza în pământ și să rostească o rugăciune specifică de dezlegare, cerându-i lui Dumnezeu să anuleze orice influență malefică și să transforme vraja în neputință.
Pentru a întări această rugăciune, Părintele Argatu recomandă ținerea unui post negru în fiecare vineri până la miezul nopții, realizarea a 40 de mătănii și rugăciuni timp de o oră, însoțite de Acatistul Mântuitorului. Aceste practici sunt văzute ca o modalitate de a aduce liniște și echilibru spiritual, contracarând astfel influențele negative.
În învățăturile sale, Părintele Argatu discută despre natura diabolică a vrăjitorilor și a influențelor malefice pe care le pot exercita. El aduce în discuție și exemple concrete de persoane care s-au apropiat de el pentru a împărtăși experiențe cu vrăjitorii care acționează în mod ascuns și subtil. Astfel de practici nu sunt doar o amenințare fizică, ci și spirituală, perturbând armonia și pacea interioară.
Părintele Argatu atrage atenția asupra importanței păstrării legăturii cu cei decedați, adesea vizați în practicile vrăjitorești. În credința ortodoxă, păstrarea amintirii și respectul pentru cei trecuți în neființă sunt esențiale pentru a preveni folosirea numelui lor în scopuri malefice. El subliniază că florile și pământul de la morminte pot fi folosite în ritualuri necurate, afectând astfel echilibrul familial și spiritual al celor rămași în viață.
În plus, Părintele Argatu aduce în discuție diferite cazuri de persoane care, sub aparența de credincioși sau chiar de slujitori bisericești, practică vrăjitoria. El menționează cazuri precum cel al călugărului Casian, care se folosește de obiecte sacre și de flori din biserică în scopuri necurate. Aceste exemple sunt prezentate ca avertismente pentru credincioși, învățându-i să fie vigilenți și să se roage pentru protecție și discernământ spiritual.
În concluzie, Părintele Argatu oferă o privire profundă în lumea vrăjitoriei și a luptei spirituale, evidențiind importanța credinței neclintite și a rugăciunii în protejarea împotriva influențelor malefice. Învățăturile sale sunt orientate către o viață spirituală echilibrată și curată, bazată pe credință în Dumnezeu și în puterea Lui de a izbăvi de orice rău.