Irina Loghin, legendă a muzicii populare românești, își retrăiește cu emoție amintirile din tinerețe, atunci când obiceiul de a culege leurdă din pădurea Băneasa făcea parte dintr-un ritual personal, plin de liniște și comuniune cu natura. La cei 86 de ani ai săi, artista dovedește că dragostea pentru tradiție, natură și simplitatea gesturilor autentice rămâne neștirbită de trecerea timpului.
Considerată una dintre cele mai iubite și respectate voci ale folclorului românesc, Irina Loghin continuă să se bucure de succes pe scenă și de o viață împlinită ca mamă și femeie care își prețuiește rădăcinile. Deși publicul o cunoaște mai ales prin cântecele sale, puțini știu că artista are o legătură profundă cu pădurea și, mai ales, cu ritualul anual al culesului de leurdă – plantă pe care o adoră și pe care o culege chiar ea, cu mâinile sale, din același loc încă din tinerețe.
Recent, Irina Loghin a împărtășit cu fanii săi, pe pagina sa de Facebook, un moment special: o ieșire în pădurea Băneasa pentru a culege leurdă. Cu zâmbetul pe buze și o energie molipsitoare, artista a arătat că dragostea pentru natură și tradițiile simple nu se estompează odată cu anii. În imagini o vedem culegând cu grijă frunzele fragede, explicând cu entuziasm de ce această perioadă este ideală pentru culesul leurdei.
„Este momentul leurdei, este numai bine de cules acum, mai mare devine bătrâioară, deci este foarte crudă și are sucul în ea. Crescând mai mare se duce sucul din ea. Ia uite, se culege bine, se rupe bine, are codițele fragede. De abia aștept să mănânc eu salată de leurdă”, a spus Irina Loghin, cu o bucurie sinceră.
Artista și-a amintit cu nostalgie de anii în care venea în aceleași locuri, însoțită de soțul său, pe vremea când copiii erau încă mici. “Veneam când aveam copiii mici. Soțul mă aducea la pădure, mă lăsa mai la margine, aproape de restaurant, și pleca. Seara venea să mă ia. Atunci nu se întâmplau atâtea nenorociri, era o liniște, o ordine, o civilizație care astăzi pare pierdută. Puteam sta în pădure ore în șir, în tihnă, fără teamă, doar eu și natura.”
Această legătură profundă cu pădurea nu este întâmplătoare. Irina Loghin a crescut în mijlocul naturii și a învățat să o respecte și să o prețuiască. De altfel, și casa sa de la țară este situată chiar la marginea unei păduri, într-un cătun liniștit, loc în care spune că se simte cel mai bine: „Casa mea este sub pădure, acolo e cătunul unde stau. De acolo vine iubirea mea pentru pădure, pentru natură. Aici mă simt eu cu adevărat acasă.”
În filmulețul său, Irina Loghin transmite o emoție aparte – o lecție despre simplitate, bucuria lucrurilor mărunte și legătura omului cu natura. Ea nu culege doar leurdă, ci readuce la viață o întreagă poveste de viață, o tradiție personală care a supraviețuit decadelor și pe care o împărtășește acum cu cei care o admiră.
„Nu vă dați seama ce bucurie simt aici în pădure!” – a exclamat artista, iar cuvintele ei nu au nevoie de explicații suplimentare. Sunt pur și simplu glasul sufletului unui om care a rămas fidel valorilor sale, indiferent de timp.
Această apariție nu doar că a adus zâmbete pe chipurile fanilor săi, dar a și inspirat multe persoane să redescopere frumusețea pădurii, a primăverii și a legăturii cu pământul. Irina Loghin rămâne, și prin aceste gesturi, un model de viață, un om care arată că fericirea se găsește adesea în lucrurile simple – o frunză de leurdă, un colț de pădure și amintiri păstrate cu grijă în suflet.