Iubita lui Cristian Botgros, sprijin de neclintit în momentele grele. Adriana Ochișanu vorbește despre relația lor
În momentele în care viața pare să-și piardă culoarea, când sănătatea e pusă la grea încercare și sufletul atârnă de un fir nevăzut de speranță, adevărata iubire iese la iveală. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Cristian Botgros, fiul Adrianei Ochișanu, care a trecut printr-o perioadă cumplită, luptând cu probleme grave de sănătate.
Pe patul de spital, cu durerea în carne și în suflet, Cristian nu a fost niciodată singur. Alături de el, în fiecare zi, cu mâna strânsă pe a lui și cu ochii plini de lacrimi, a stat Cătălina, iubita lui. O prezență discretă, dar puternică. Tăcută, dar neclintită. Cu un zâmbet cald și o inimă care, deși frântă de durere, a bătut neîncetat pentru el.
„A fost o lumină în toată această beznă”, spune Adriana Ochișanu. „Eu, ca mamă, am simțit totul. Dar când l-am văzut pe Cristian cu ea alături, am știut că nu e singur. Asta valorează mai mult decât orice. Când cineva îți iubește copilul în momentele grele, nu ai cum să nu simți recunoștință.”
Adriana nu a vorbit mult până acum despre relația fiului său. Și-a dorit mereu ca el să fie liber, să își aleagă singur drumul, să învețe din propriile iubiri. Însă acum, lucrurile s-au schimbat.
„Am văzut cum îl privește. Nu cu milă, ci cu iubire sinceră. Cu acea putere tăcută a unei femei care nu fuge, ci rămâne. Care nu întreabă ‘de ce’, ci spune ‘sunt aici’. Și asta spune multe despre caracterul ei.”
Relația dintre Cristian și Cătălina este una tânără, dar deja încercată de viață. Și uneori, nu timpul definește profunzimea unei iubiri, ci intensitatea cu care doi oameni aleg să se țină de mână în cele mai grele clipe.
„Nu știu ce le va rezerva viitorul, dar știu că el a fost ținut în viață și de dragostea ei. Iar pentru asta, nu pot decât să o respect și să-i fiu recunoscătoare.”
Astăzi, Cristian se recuperează treptat. Zâmbește mai des, vorbește mai mult și își privește viața cu alți ochi. Lângă el, mama și iubita – două femei complet diferite, dar unite de aceeași dorință: ca el să trăiască, să fie bine, să-și reia visurile.
Și poate, într-o zi, Cristian va spune: „Am fost în întuneric. Dar dragostea voastră m-a readus la lumină.”
