„L-am mângâiat pentru ultima oară…” – cuvintele medicului personal al Papei Francisc răsună acum ca un ecou dureros al ultimei nopți petrecute de Suveranul Pontif pe acest pământ. Era ora 5:30 dimineața, în a doua zi de Paște, când telefonul a sunat brusc, într-o liniște apăsătoare care prevestea ceva grav. Starea Papei se agravase brusc, iar echipa medicală a fost chemată de urgență.
O clipă de tăcere sfântă
Medicul, cel care îl însoțise pe Papa în atâtea momente grele, a făcut cale întoarsă imediat, deși nu se mai afla în apropierea reședinței papale. Inima îi bătea cu teamă și rugăciune, știind că, poate, urma să-și ia rămas bun. Când a ajuns, l-a găsit pe Sfântul Părinte într-un moment de seninătate profundă, cu ochii închiși și un zâmbet abia schițat pe buze, ca și cum sufletul îi fusese deja mângâiat de Dumnezeu.
„Era liniștit. Ca și cum știa…”
„L-am mângâiat pentru ultima oară pe frunte, așa cum făceam de fiecare dată când încheia o zi grea. Era liniștit. Ca și cum știa că e momentul să plece. M-a privit pentru o clipă, apoi a închis ochii și nu i-a mai deschis. În cameră a fost liniște, dar și o pace pe care nu am mai simțit-o niciodată.”
Cuvintele medicului, rostite printre lacrimi, au tulburat inimile celor care le-au auzit. A fost un sfârșit blând, demn de un om al păcii, un rămas-bun rostit fără vorbe, dar cu o forță greu de descris.
O plecare în lumină
Chiar și în ultimele clipe, Papa Francisc a transmis ceva celor din jur: că iubirea, credința și smerenia sunt cele mai mari daruri pe care le putem lăsa în urmă. A plecat în Lunea Albă, într-o zi care simbolizează curățenia sufletului, lumina Învierii și începutul unei călătorii spre cer.
