Lora, una dintre cele mai apreciate artiste din România, a vorbit cu sinceritate despre legătura specială pe care o simte cu mama sa, chiar și după pierderea acesteia. Într-un interviu oferit pentru VIVA, citat de Click, artista a mărturisit că implicarea în brandul său de cosmetice are o semnificație personală profundă.
„Ador tot ce înseamnă acest proiect. Simt că fac ceva care va rămâne. Mă simt aproape de mama mea când lucrez la el. Este cea mai mare motivație pentru mine. Parcă o văd acolo, prezentă. Faptul că sunt femeie-artist din România și pot construi ceva mai mult mă împlinește. Sunt extrem de autocritică, dar când privesc în ansamblu, sunt recunoscătoare pentru ceea ce reușesc să fac și pentru comunitatea care mă susține”, a spus Lora.
Artista a vorbit și despre modul în care mama sa continuă să fie parte din viața ei, chiar dacă nu o mai visează.
„Mama știe că, dacă aș visa-o, aș lua asta ca pe un avertisment. De aceea, cred că nu vine în vis. Dar e mereu în gândurile mele. La birou, printre produse, în depozit – o simt aproape mereu”, a adăugat ea.
Lora, una dintre cele mai îndrăgite și versatile artiste din România, a oferit publicului o confesiune emoționantă despre relația profundă pe care o are, dincolo de moarte, cu mama sa. Într-un interviu sincer, artista a vorbit despre felul în care această legătură spirituală o însoțește zilnic, devenind o sursă constantă de inspirație și motivație, mai ales în parcursul său antreprenorial.
Deși pierderea mamei sale a fost una dintre cele mai dureroase experiențe din viața ei, Lora a reușit să transforme această suferință într-o forță constructivă. Nu s-a lăsat copleșită de durere, ci a găsit modalități de a-și onora mama și de a-i păstra vie prezența, inclusiv prin implicarea în proiectul său de suflet: propriul brand de cosmetice. Pentru Lora, acest proiect nu este doar o afacere, ci o formă de terapie, un spațiu în care își regăsește echilibrul și un mod prin care se simte mai aproape de cea care i-a dat viață.
Artista a mărturisit că, atunci când lucrează la acest brand, simte cu adevărat că face ceva care va rămâne în urmă, ceva durabil, care poartă amprenta propriei sale sensibilități, dar și a influenței materne. Fiecare produs, fiecare alegere de design, fiecare decizie luată în cadrul brandului este impregnată cu o amintire, cu o emoție, cu o vibrație care o aduce pe mama ei în prezentul vieții. Astfel, munca devine nu doar o activitate profesională, ci o formă de legătură spirituală.
Lora recunoaște că este extrem de autocritică – o trăsătură comună multor oameni perfecționiști și dedicați – însă, în ciuda exigenței cu sine, reușește să își vadă realizările cu recunoștință. Spune că faptul că este o femeie-artist care reușește să construiască mai mult decât o carieră artistică – adică un business propriu, creativ și coerent – o face să se simtă împlinită. Mai mult decât atât, susținerea comunității sale, formată din fani loiali și clienți fideli, o ajută să simtă că munca ei are un impact real.
O altă mărturisire tulburătoare a Lorei se referă la felul în care simte prezența mamei. Deși nu o visează – un detaliu pe care îl interpretează cu luciditate și chiar cu un soi de superstiție personală – spune că o simte aproape în mod constant. În gânduri, în mirosul produselor, în liniștea biroului, în agitația depozitului, peste tot există o energie care îi reamintește de mama ei. Lora consideră că mama sa „nu vine în vis” tocmai pentru că știe cât de mult ar afecta-o emoțional o astfel de întâlnire onirică. Este o credință profund personală, dar care denotă maturitatea emoțională cu care artista gestionează această pierdere.
Relația cu mama sa, chiar și în absență fizică, devine astfel un motor de evoluție personală și profesională. Este o dovadă de iubire profundă, dar și de capacitate de transformare. Lora nu rămâne blocată în suferință, ci merge mai departe purtând această iubire în tot ceea ce face.
Prin sinceritatea cu care vorbește despre durerea pierderii și despre felul în care a învățat să trăiască cu ea, Lora oferă un exemplu emoționant de reziliență și autenticitate. Povestea ei devine astfel o sursă de inspirație nu doar pentru fanii ei, ci pentru oricine trece prin durerea unei pierderi și caută un mod de a transforma golul în forță și absența într-o formă de prezență nevăzută, dar profundă.
