🔴 „Nimeni nu m-a ascultat!” – Mama tinerei însărcinate care a murit după naștere a izbucnit în lacrimi și a făcut publică întreaga durere, într-un moment care a tulburat o întreagă comunitate.
După zile de tăcere, șoc și disperare, femeia a vorbit în fața presei, sfâșiată de durere, dar hotărâtă să nu lase tragedia fiicei ei să fie trecută sub tăcere.
„Mi-au spus că totul e normal. Dar eu știam că nu e…”
Printre suspine și cu voce tremurândă, mama fetei a povestit cum a cerut ajutor, a întrebat de fiica ei, a simțit că ceva nu e în regulă, dar nimeni nu i-a explicat clar ce se întâmplă.
„Se uita în gol. Nu mai era ea. M-am dus la asistente, la doctori. Le-am spus că ceva nu e în regulă. Mi-au spus că ‘e normal după naștere’. Dar eu îmi cunosc copilul… Știam că nu e bine.”
O durere care nu se poate șterge
Femeia a povestit că tânăra, în vârstă de doar 29 de ani, a fost mereu sănătoasă, nu a avut complicații în timpul sarcinii și era nerăbdătoare să-și țină copilul în brațe.
„S-a dus cu zâmbetul pe buze la spital. Avea bagajul pregătit de săptămâni întregi. Nu-mi vine să cred că nu s-a mai întors.”
Semne ignorate?
Mama acuză faptul că s-ar fi putut face mai mult, că starea fiicei s-a înrăutățit brusc, dar nimeni nu a tratat-o cu suficientă urgență.
„Nu mi-au spus nimic până a fost prea târziu. Au zis că e sub observație. Apoi, dintr-o dată, am fost chemată și mi s-a spus că a murit. Fără explicații. Fără nimic. Să mori așa, după ce ai dat viață… cum e posibil?” Caută răspunsuri, nu vinovați
Femeia a mai spus că nu vrea răzbunare, dar vrea adevărul. Vrea să știe ce s-a întâmplat, cine a fost acolo, de ce nu s-a intervenit la timp și, mai ales, dacă tragedia putea fi evitată.
„Poate nu mai pot să o aduc înapoi, dar vreau să știu de ce mi-am pierdut copilul. Ca altă mamă să nu mai treacă prin ce trec eu acum.”
Un copil rămas fără mamă
Pe lângă durerea pierderii fiicei, femeia este acum nevoită să îngrijească un bebeluș care nici nu a apucat să-și cunoască mama.
„O să-i vorbesc mereu despre ea. O să-i spun cât de mult l-a iubit, cât a așteptat ziua în care să-l țină în brațe…”
