Mesajul unei românce întoarse în România după 33 de ani în Germania
După mai bine de trei decenii trăite printre străini, într-un sistem bine pus la punct, dar rece, o româncă a luat decizia pe care mulți o consideră nebunească: s-a întors acasă. A lăsat în urmă o viață „sigură”, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat.
“Aici, indiferent de cât ești de sărac, ești la tine în țară!” – cuvintele ei, simple, dar pline de sens, au atins coarda sensibilă a multor români. Pentru că, dincolo de salarii, infrastructură sau stabilitate, acasă înseamnă apartenență, suflet, rădăcini.
În Germania, a avut un trai decent. A muncit, a plătit taxe, a respectat reguli. Dar s-a simțit mereu „doar oaspe” în ochii celor din jur. Nu a simțit că aparține. Iar anii au trecut… și dorul de limba română, de mirosul de cozonac, de vecina care întreabă „Ce faci, mamă?”, au devenit mai puternici decât confortul occidental.
A revenit în România nu pentru bani, ci pentru liniște sufletească. Nu pentru servicii mai bune, ci pentru o vorbă caldă spusă pe stradă fără interes. Nu pentru drumuri perfecte, ci pentru drumul către casă, acela pe care îl cunoști cu ochii închiși, pentru că te-ai născut acolo.
România are multe lipsuri. Dar și o căldură pe care nicio țară nu o poate oferi în același fel. Pentru unii, patria e doar un cuvânt. Pentru alții, e tot ce au. Iar pentru această româncă, întoarcerea nu a fost o fugă de ceva, ci revenirea la cine este cu adevărat.











