În deceniul anilor ’70, magazinele abundau în diversitate: salamuri, brânzeturi și preparate din carne, alături de fructe precum portocale, banane, mere, pere și cireșe (în sezon). După școală, mâncam adesea 3-4 mere, un fel de gustare de după-amiază numit “felul III”.
Problemele de aprovizionare au apărut după anii ’80, dar în anii ’70 bananele, portocalele și fructele românești erau omniprezente. Declaratiile că erau doar banane “verzi” în acea perioadă sunt inexacte. În realitate, puteai găsi banane, portocale, grapefruit-uri și lamai cât doreai. Amintiri frumoase includ prepararea sucului de lămâie acasă, un deliciu răcoritor după orele de fotbal în praf.
Cu doar 4-6 lei, puteai cumpăra 100-200 de grame de salam autentic, fără aditivi moderni sau conservanți. În anii de școală, mergeam la magazin în pauza mare pentru un corn cu salam, cheltuind puțini lei, o sumă pe care mama mi-o dădea adesea pentru gustare.
Taberele cu școala sau liceul erau o tradiție, costând între 300 și 500 de lei pentru 10-12 zile. Chiria pentru un apartament cu trei camere era de aproximativ 50 de lei vara și 100-120 de lei iarna. Salariul minim era de 1800 de lei și a crescut la 2000 de lei, cu salariul mediu fiind în jur de 2500 de lei, net, după eliminarea impozitelor și taxelor suplimentare.
Serviciile sociale erau bine dezvoltate: stomatologii vizitau școlile pentru a consulta copiii, iar medicii mergeau acasă la femeile însărcinate înainte și după naștere. Absența șomajului era garantată de un sistem care asigura un loc de muncă și monitorizarea participării.
Mulți oameni primeau apartamente de la stat cu chirii modice de aproximativ 50 de lei pe lună. Transportul public era accesibil, un bilet de autobuz costând 50 de bani în anii ’70, ajungând la 1 leu în anii ’80 și 1.20 lei în 1989.
În ciuda opțiunilor politice antibolșevice, este important să nu distorsionăm istoria cu minciuni. În anii 1987-1989, în plină penurie alimentară, am cumpărat conserve de pește, amintindu-mi de gustul salamului și cornului pe care le savuram altădată. Perioada a fost dificilă, dar nu reflectă întreaga realitate a decadelor anterioare.
Curțile școlilor erau mereu deschise, permitând copiilor să se joace liber, inclusiv în vacanțe, spre deosebire de astăzi când multe dintre ele sunt închise cu lacătul. În curtea școlii, fotbalul era o activitate comună de dimineață până seara, iar vara jucam cu mingea sau racheta de tenis la peretele școlii.
Atmosfera de siguranță în orașe era mare; întâlneai un polițist la fiecare colț de stradă. Cinematografele, piscinele, terasele și cofetăriile ofereau divertisment la prețuri accesibile, o prăjitură costând între 2.50 și 3 lei, iar revista “Secolul XX” fiind o sursă de informație valoroasă și culturală.
În concluzie, amintirile mele din copilărie din anii ’70 și ’80 reflectă o perioadă de viață satisfăcătoare și bogată în activități culturale și recreative. Este esențial să ne amintim aceste detalii corecte ale istoriei și să evităm să distorsionăm realitățile vremurilor trecute.