Papa Francisc, cunoscut pentru modestia, umanitatea și apropierea sa față de cei sărmani, și-a lăsat ultima dorință în scris, iar aceasta a fost, în sfârșit, făcută publică de către Vatican. Așa cum și-a trăit întreaga viață de pontificat – cu smerenie, cu accent pe esență și nu pe formă – și ultimul său mesaj către lume este profund emoționant, plin de înțelepciune și lumină.
În dorința sa, Papa nu a cerut nimic fastuos. Nu a dorit monumente, ceremonii extravagante sau titluri grandioase. În schimb, a cerut să fie înconjurat de rugăciune, nu de tăcere solemnă, de oameni simpli, nu de figuri oficiale. A dorit ca lumea să nu se concentreze pe doliu, ci pe speranță, pe credință și pe faptele bune.
Printre cele mai emoționante cuvinte din testamentul său se numără un îndemn adresat întregii umanități:
„Să nu vă temeți să iubiți și să iertați. Nu uitați că fiecare gest de bunătate este un pas spre mântuire.”
Papa Francisc a cerut ca bunurile sale personale să fie donate celor nevoiași și, mai presus de toate, a insistat ca mesajul Evangheliei să nu fie uitat, ci transmis mai departe, cu fapte, nu doar cu vorbe. A lăsat în urmă o dorință clară: ca Biserica să rămână aproape de cei săraci, marginalizați și de cei pierduți, să nu se abată de la misiunea ei adevărată.
De asemenea, a cerut să fie înmormântat într-un mod simplu, fără lux, într-un loc liniștit, în semn de recunoștință pentru tot ce a primit de la viață și de la credință.
Această ultimă dorință nu este doar un mesaj postum, ci un testament spiritual, un îndemn viu către toți credincioșii și liderii Bisericii de a nu uita esența creștinismului: iubirea, compasiunea, iertarea și smerenia.
Papa Francisc, chiar și după plecarea sa, rămâne un far de lumină pentru o lume care are tot mai multă nevoie de călăuzire morală. Iar cuvintele sale scrise în ultimele clipe sunt o moștenire de suflet, pe care omenirea o va purta cu recunoștință.