Minunea este o experiență profund legată de subiect. În tradiția iconografică ortodoxă, se consideră că toate icoanele pictate în mod corect pot să devină făcătoare de minuni prin intermediul subiectului reprezentat. Cu toate acestea, chiar și o icoană realizată într-un stil realist poate să dobândească puterea de a face minuni, în funcție de subiectul care este adus în prim-plan.
Conceptul de minune se întâmplă atunci când omul, subiectul religios, atinge o conexiune profundă în timpul rugăciunii, unindu-se spiritual cu persoana reprezentată în icoană și cu prezența divină. Acest moment de unitate aduce cu sine o manifestare a divinului în lumea materială.
Totuși, este esențial ca subiectul (omul) să fie într-o stare adecvată de rugăciune și de înțelegere spirituală pentru ca această conexiune să aibă loc. O cerere de ordin material sau trivială, pe care omul ar putea să o îndeplinească singur sau cu ajutorul aproapelui său, nu poate să fie considerată o rugăciune adevărată către Dumnezeu pentru o minune.
În contrast, atunci când cineva se află într-o situație disperată, epuizând toate mijloacele umane și ajungând în fața lui Dumnezeu cu o cerere pe care numai El o poate îndeplini, atunci se poate întâmpla minunea. Este în aceste momente de vulnerabilitate și de recunoaștere a propriei neputințe că puterea divină se manifestă.
Rugăciunea autentică nu presupune doar cereri și dorințe personale, ci mai degrabă acceptarea și supunerea față de voia lui Dumnezeu. În tradiția ortodoxă, este crucial ca rugăciunea să înceapă cu cuvintele “Facă-se voia Ta”, arătând astfel că individul caută să se alinieze cu planurile divine.
De exemplu, în fața unei icoane, un credincios ar trebui să abordeze sfântul reprezentat cu respect și cu o inimă deschisă către învățăturile sale spirituale. Întrebarea cum poate să-l ajute sfântul în drumul său spiritual poate deschide calea către o răspuns spiritual imediat și împlinirea unei nevoi lăuntrice.
O condiție fundamentală pentru o rugăciune eficace este conștientizarea umilă a stării umane limitate, creată de Dumnezeu, și recunoașterea păcatului în fața Lui. Asemenea vameșului din parabola Evangheliei, cel care a fost sincer în starea sa de penitență a fost ascultat imediat de Dumnezeu.
Este vital ca rugăciunea să fie însoțită de o transformare interioară, renunțând la egoism și aliniindu-se cu gândirea și voința divină. Acest act de umilință și supunere este esențial pentru ca rugăciunea să nu fie doar o formalitate, ci o exprimare autentică a credinței și a relației cu Dumnezeu.
În concluzie, Biserica Ortodoxă învață că îndumnezeirea omului nu depinde de minuni spectaculoase, ci de transformarea interioară și alinierea cu voia divină. Minunea este o expresie rară a voinței divine și se întâmplă când Dumnezeu consideră că este necesar pentru mântuirea sufletului.