Într-o decizie considerată „premieră”, o instanță ar fi stabilit că atunci când un credit este contractat în timpul căsătoriei pentru nevoile familiei, ambii soți pot fi obligați la plată, indiferent cine a semnat efectiv contractul.
Ce înseamnă asta, concret?
-
Dacă unul dintre soți face un împrumut pentru cheltuieli comune (chirie, facturi, întreținere, copii), datoria poate fi considerată comună.
-
Creditorul poate urmări bunurile comune.
-
În anumite situații, poate exista răspundere și asupra veniturilor ambilor soți.
Ce NU înseamnă?
-
Nu orice datorie devine automat comună.
-
Dacă împrumutul a fost făcut pentru scopuri strict personale (jocuri de noroc, cheltuieli ascunse, afaceri personale), celălalt soț poate contesta răspunderea.
-
Nu apare o „lege nouă” peste noapte — este vorba despre interpretarea regimului matrimonial existent.
De ce e prezentată ca „premieră”?
Pentru că instanța ar fi aplicat mai ferm principiul potrivit căruia familia funcționează ca o unitate economică, iar beneficiile și obligațiile pot fi comune.