La 91 de ani de la nașterea sa, ne amintim de unul dintre cei mai mari actori ai României, Gheorghe Dinică, o figură emblematică ce a lăsat o amprentă profundă în teatrul și cinematografia românească. De la începuturile sale modeste până la culmile succesului, Dinică a cucerit publicul prin talent, carismă și o prezență scenică inegalabilă. Născut pe 1 ianuarie 1934, în București, Gheorghe Dinică este recunoscut drept unul dintre cei mai iubiți și respectați actori români, având o carieră impresionantă în teatru și film.
De-a lungul vieții sale, Dinică a jucat în peste 70 de filme și a fost apreciat nu doar pentru talentul său, ci și pentru autenticitatea cu care dădea viață fiecărui personaj. Publicul nu a uitat niciodată impactul rolurilor sale și felul în care acestea au rămas întipărite în memoria colectivă. Gheorghe Dinică și-a început cariera modest, dar cu o pasiune de nestăvilit pentru teatru. A fost atras de lumea artistică încă din adolescență, iar în 1957 a fost admis la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a studiat sub îndrumarea unor maeștri precum Dina Cocea și Ion Cojar. După absolvirea din 1961, a obținut un rol important în piesa „Inspectorul de poliție”, interpretând personajul inspectorului Goole. Talentul său a fost rapid recunoscut, iar Dinică și-a consolidat cariera pe scenele marilor teatre românești, printre care Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra și Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București.
Actorul nu a vorbit niciodată deschis despre dificultățile întâmpinate la începutul carierei, dar a recunoscut în interviuri importanța mentorilor săi. Dina Cocea l-a învățat să acorde atenție fiecărui detaliu al jocului scenic, subliniind că expresivitatea ochilor este un dar natural care nu poate fi învățat. În cinematografie, Gheorghe Dinică a debutat în 1963 cu filmul „Străinul”, o adaptare a romanului lui Titus Popovici. A devenit rapid cunoscut pentru rolurile de antierou, fiind adesea considerat „cel mai mare rău al cinematografiei românești”. Regizorul Andrei Blaier spunea despre el că prezența sa pe platourile de filmare era magnetică, capabilă să inhibe întreaga echipă.
Deși iubea teatrul, Dinică mărturisea că filmul l-a captivat definitiv. Actorul a lăsat în urmă replici iconice, cum ar fi celebra frază din „Filantropica”: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. Această replică, alături de altele, a rămas întipărită în cultura cinematografică românească. O altă scenă memorabilă este cea din filmul „Cu mâinile curate”, unde spune: „Dom’ Semaca, sunt eu, Lascărică! Dom’ Semaca, vă rog să credeți că nu v-am trădat! Am fost adus aici cu forța!”.
Dincolo de scenă și ecran, Gheorghe Dinică a fost un om cu un farmec aparte, un romantic discret și plin de gesturi inedite. Soția sa, Gabriela Dinică, își amintește cum actorul a cerut-o în căsătorie într-un mod neașteptat, după ce un ziar publicase o știre falsă despre nunta lor. Cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie discretă, în prezența unei singure persoane care le-a făcut fotografii. Un alt moment amuzant povestit de Gabriela este acela când Dinică a cumpărat, din greșeală, o pedală de ambreiaj pentru o mașină pe care niciunul dintre ei nu o avea.
Născut într-un București marcat de dificultățile războiului, Gheorghe Dinică a avut o copilărie plină de lipsuri și încercări. Actorul își amintea frecvent de bombardamentele din timpul războiului și de copilăria sa petrecută pe străzile cartierului Giulești. În acele vremuri grele, cinematograful a devenit refugiul său, un loc unde putea visa și învăța din filmele marilor actori americani. Această experiență l-a influențat profund și a plantat semințele pasiunii sale pentru actorie.
Deși a pornit cu pași mici, fără resurse sau susținere materială, Gheorghe Dinică a ajuns să fie unul dintre cei mai mari actori ai României. A fost un artist complet, care a reușit să strălucească atât pe scenă, cât și pe marele ecran. Moștenirea sa artistică continuă să inspire generații întregi de actori și iubitori de teatru și film. La 91 de ani de la nașterea sa, Gheorghe Dinică rămâne o prezență vie în memoria colectivă, un simbol al excelenței și al devotamentului față de arta spectacolului.