Rugby-ul românesc este în doliu după pierderea unui mare talent: Dragoș Bogdan Ciubotaru, fost component al loturilor naționale de juniori, a încetat din viață la doar 29 de ani
Tragicul deces al lui Dragoș Bogdan Ciubotaru a lăsat un gol imens în inimile iubitorilor rugby-ului din România. Fost component al loturilor naționale de juniori U17, U18, U19 și al echipei naționale de rugby 7s, Dragoș a fost un jucător cu un viitor promițător, dar care a fost curmat mult prea devreme de un infarct, în urma căruia a pierdut lupta cu viața la doar 29 de ani.
În data de 17 ianuarie 2025, în orașul Sønder, din Danemarca, unde tânărul sportiv lucra în ultimii ani, s-a stins un nume important al rugby-ului românesc. Cauza decesului, un infarct, a venit ca un șoc pentru cei care l-au cunoscut, dar și pentru întreaga comunitate a rugby-ului din România, care l-a apreciat nu doar pentru talentul său sportiv, ci și pentru caracterul său. Familia sa și întreaga comunitate sportivă sunt acum într-o mare durere, iar amintirea lui Dragoș va rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut.
Dragoș s-a născut pe 17 decembrie 1995 în Pașcani și, încă de la o vârstă fragedă, și-a descoperit pasiunea pentru rugby. Cunoscut de colegii săi din teren drept „Rechinu’”, tânărul jucător a fost un sportiv energic și devotat, care a impresionat încă de la început prin abilitățile sale fizice și tehnice. Sub îndrumarea antrenorilor Nelu Hău și Neculai Tarcan, a început să învețe tainele acestui sport, iar cu fiecare an devenea tot mai promițător. Primii pași în rugby i-a făcut la CS Cleopatra, unde a evoluat timp de doi ani. După aceea, a făcut pasul către CSO Pantelimon, echipă unde l-a avut antrenor pe Ștefan Dulgheru, iar performanțele sale continuau să capteze atenția antrenorilor și a celor din jurul său.
După o perioadă de succes în rugby-ul din România, Dragoș a jucat și pentru echipele CS Dinamo și Politehnica Iași, înainte de a lua decizia de a se muta în Danemarca. Aici, a continuat să joace pentru RC Odense, echipă din prima ligă daneză, iar chiar și în afacerea profesională, tânărul sportiv nu a renunțat la rugby. Din păcate, o accidentare gravă la picior i-a marcat cariera și l-a forțat să se retragă prematur din rugby-ul de performanță la doar 25 de ani.
Chiar și în fața acestei tragedii, Dragoș nu s-a lăsat doborât. A continuat să fie implicat în activitățile sportului și să își aprecieze cariera, iar în ciuda faptului că nu mai juca la nivel înalt, dragostea pentru rugby rămânea una constantă. Anul trecut, Dragoș a trecut printr-o serie de intervenții chirurgicale pentru a remedia o accidentare gravă la menisc, însă, din păcate, un implant nereușit l-a adus într-o stare de sănătate precară. Cu toate că părea că își revenise, tragedia s-a produs la începutul lunii ianuarie 2025. Inima sa a cedat prea devreme, lăsând în urmă o familie îndurerată și o comunitate sportivă care îl va plânge.
Familia lui Dragoș Bogdan Ciubotaru a lansat un apel pentru a obține sprijinul celor care doresc să contribuie la repatrierea corpului neînsuflețit al acestuia, având în vedere costurile ridicate ale transportului. Contul RO38 RNCB 0176 0106 0874 0004, deschis pe numele tatălui său, Dragoș Ciubotaru, este disponibil pentru donațiile celor care vor să își aducă aportul pentru a-l aduce pe tânărul sportiv acasă.
Federația Română de Rugby a transmis un mesaj de condoleanțe în urma acestei pierderi imense, exprimându-și regretul față de dispariția unui talent irecuperabil din rugby-ul românesc. “Dumnezeu să-l odihnească în pace!” se arată în comunicatul Federației, care a subliniat contribuția importantă a lui Dragoș în comunitatea rugby-ului românesc și impactul pe care l-a avut asupra colegilor săi de echipă.
Dragoș Bogdan Ciubotaru nu va fi uitat. Chiar dacă cariera sa sportivă a fost scurtă, el va rămâne în amintirile celor care l-au cunoscut drept un sportiv pasionat, un coleg devotat și un prieten de nădejde. Părinții, antrenorii și colegii lui de echipă își vor adresa ultimele gânduri către tânărul sportiv și vor purta în suflet amintirea sa. Rugby-ul românesc pierde un mare nume, dar moștenirea pe care Dragoș a lăsat-o în urmă va trăi prin exemplele sale de dăruire și spirit sportiv. Dumnezeu să-l odihnească în pace!