„Rugăciune către Maica Domnului pentru copiii tăi” – comentariu
Rugăciunea către Maica Domnului pentru copiii tăi izvorăște dintr-o durere blândă și dintr-o iubire fără margini. Este glasul unei mame sau al unui tată care, în fața neputinței și a nesiguranței lumii, nu mai are alt scut decât Cerul. Într-o lume în care copiii cresc printre zgomote grăbite, în care sufletele lor sunt adesea amenințate de uitare, de răceală sau de rătăcire, rugăciunea către Maica Domnului devine un refugiu nevăzut, o punte de lumină între inimile părinților și mila cea neobosită a Maicii Vieții.
Această rugăciune nu este o simplă cerere, ci o mărturisire de credință. Părintele care se roagă pentru copiii lui nu cere doar sănătate trupească sau reușită omenească, ci, mai ales, cere ca ei să fie păziți cu binecuvântare, ca inimile lor să fie curate, ca pașii lor să nu se abată de la adevăr și ca viața lor să rămână în lumina lui Hristos. A te ruga Maicii Domnului pentru copilul tău înseamnă a-i încredința destinul ei, aceea care l-a crescut pe Fiul lui Dumnezeu cu smerenie și dragoste desăvârșită.
Maica Domnului este, în rugăciune, nu doar mijlocitoare, ci și model. Când te rogi ei pentru copilul tău, îți amintești că și ea L-a pierdut pe Fiul ei, chiar și pentru puțin timp, în Templu; că și ea a simțit spada durerii la picioarele Crucii; că și ea a cunoscut grija, frica și speranța unei mame. Iar această înțelegere o face cu atât mai apropiată de rugăciunea noastră. Lacrimile părinților se întâlnesc cu lacrimile ei, iar suspinul devine o cântare mută a nădejdii.
În taina acestei rugăciuni se ascunde o frumusețe aparte: aceea a jertfei tăcute. Părintele nu cere nimic pentru sine, ci pune tot ce are mai scump – copilul – în brațele unei Mame cerești. Este o dăruire tainică, un act de încredere deplină, care spune fără cuvinte: „Eu nu pot să-l păzesc mereu, dar Tu, Maică, poți. Ia-l sub acoperământul tău.”
Această rugăciune poate curge în taină seara, în odaia luminată slab de o candelă, sau poate fi spusă în gând, în timp ce copilul doarme sau este plecat departe. Poate fi spusă în tăcerea unei biserici sau în agitația unei zile de spital, atunci când părintele nu mai are decât suspinul ca rugăciune. Dar oriunde ar fi rostită, ea străbate cerul și coboară pace în inimă.