14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci. Sărbătoare cu adâncă semnificație și tradiții păstrate din vechime
Pe 14 septembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători din calendarul bisericesc: Înălțarea Sfintei Cruci. Este o zi cu o semnificație deosebită, închinată celui mai sfânt simbol al creștinismului – Crucea Domnului, semn al biruinței vieții asupra morții și al mântuirii prin jertfa lui Hristos.
Credincioșii se apropie în această zi de Sfânta Cruce cu smerenie, nădejde și rugăciune, conștienți că ea este „armă împotriva diavolului” și izvor de binecuvântare.
Originea sărbătorii
Această zi amintește de două momente istorice fundamentale pentru Biserică:
- anul 335, când Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a descoperit lemnul Sfintei Cruci la Ierusalim, iar patriarhul Macarie a ridicat-o în văzul poporului pentru a fi cinstită;
- anul 629, când Împăratul Heraclie a readus Sfânta Cruce în Ierusalim, după ce fusese luată de perși.
Astfel, 14 septembrie este o zi care împletește biruința istorică cu semnificația spirituală, Crucea devenind simbolul central al credinței creștine.
Semnificații populare și legătura cu natura
În tradiția populară, Ziua Crucii marchează trecerea de la vară la toamnă. În multe zone din țară este cunoscută și ca „Cârstovul Viilor”, pentru că odinioară se considera că abia din această zi poate începe culesul strugurilor și pregătirea vinului nou.
Se spune, de asemenea, că după această dată șerpii și insectele intră în pământ, iar natura intră treptat într-un alt ritm. Semnele vremii din această zi sunt interpretate ca previziuni pentru toamnă: dacă plouă, urmează un sezon rece; dacă tună, toamna va fi lungă și blândă.
Rugăciunea de Înălțarea Sfintei Cruci
Credincioșii rostesc în această zi rugăciuni de întărire, de izbăvire și de ocrotire. Una dintre cele mai cunoscute este următoarea:
„Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui… Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești pe diavoli cu puterea Celui ce s-a răstignit pe tine… O, preacinstită Cruce, ajută-mi mie cu Sfânta Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții. Amin!”
Această rugăciune este considerată făcătoare de minuni, fiind rostită pentru protecție, alinarea suferințelor și împlinirea dorințelor de folos.
Tradiții și obiceiuri respectate pe 14 septembrie
Ziua Crucii este ținută de credincioși prin post aspru, unii alegând chiar postul negru, pentru purificarea sufletului. Tradiția spune că în această zi nu se consumă anumite alimente – usturoi, nuci, prune sau pește – pentru că forma lor amintește de cruce.
Un obicei vechi este culegerea și sfințirea plantelor de leac (busuioc, micșunele, boz), care se duc la biserică pentru a fi binecuvântate. Ulterior, acestea sunt păstrate în gospodării, la icoane, și folosite pentru vindecare sau pentru alungarea răului.
De asemenea, oamenii aprind lumânări și își împodobesc crucile din cimitire cu flori, în semn de respect pentru cei trecuți la Domnul.
O sărbătoare a biruinței și a nădejdii
Înălțarea Sfintei Cruci nu este doar o comemorare istorică, ci o zi care ne reamintește fiecăruia că suferința, purtată cu credință, duce la biruință. Crucea este simbolul puterii lui Hristos și al speranței că, dincolo de încercările vieții, există mereu lumină, înviere și mântuire.
