Femeia care i-a stat alături lui Horia Moculescu până în ultimele clipe ale vieții sale a fost Alexandra Velniciuc, o prezență discretă, dar constantă, în viața compozitorului. Relația lor a fost una profundă, bazată pe respect, admirație și o legătură sufletească rară, care a depășit granițele simplei colaborări artistice.
Alexandra și Horia s-au cunoscut prin muzică și teatru, două lumi care i-au unit firesc. De-a lungul anilor, ea a devenit nu doar o colaboratoare apropiată, ci și un sprijin moral, o prietenă de nădejde, o persoană care îi înțelegea tăcerile și trăirile. În jurul lor exista o căldură aparte, o complicitate bazată pe sinceritate și încredere.
În ultimele luni, când sănătatea lui Horia Moculescu s-a degradat vizibil, Alexandra Velniciuc i-a fost aproape, oferindu-i alinare și încurajare. A fost prezentă la spital, a vorbit cu medicii și a încercat să-i aducă zâmbetul pe chip chiar și atunci când durerile erau puternice. Pentru ea, Horia nu era doar un mare artist, ci un om pe care îl respecta profund, un suflet cu o sensibilitate extraordinară.
„Simțeam că ne leagă ceva profund, dincolo de scenă, dincolo de muncă”, mărturisea ea cu vocea tremurândă, după moartea compozitorului. Cuvintele ei au emoționat pe toți cei care știau cât de apropiată i-a fost. Într-o lume artistică adesea agitată și schimbătoare, legătura lor a rămas una sinceră și caldă, bazată pe prietenie adevărată și afecțiune.
În ultimele zile, Alexandra i-a fost sprijin moral și emoțional, iar Horia, chiar și slăbit, simțea prezența ei ca pe o alinare. După plecarea lui, actrița a mărturisit că simte un gol imens, dar și o recunoștință profundă pentru faptul că a avut șansa să-i fie aproape până la sfârșit.
Legătura lor rămâne o filă de poveste frumoasă din culisele lumii artistice românești — o prietenie care a depășit scena, timpul și chiar despărțirea.
