Varianta cu umor (cea tradițională)

Tânăra văduvă venea săptămânal la mormântul soțului ei pentru a uda florile.
Apoi, de fiecare dată, se retrăgea încet, cu spatele, pășind cu grijă.

Un tânăr care o urmărea de mult timp, intrigat de gestul ei, îi spune:

– Scuzați-mă, doamnă… De ce vă retrageți mereu cu spatele?
E din respect pentru memoria soțului?

La care ea răspunde, liniștită:

– Nu, dragă… E doar că pământul e proaspăt și mă afund în tocuri dacă merg înainte!

Varianta serioasă / dramatică (dacă preferi alt ton)

Tânărul o privește cu emoție și spune:

– Vă văd de atâta timp… E impresionant cum vă păstrați devotamentul.
Dar de ce vă retrageți cu spatele?

Ea zâmbește trist:

– Pentru că unele despărțiri sunt atât de dureroase, încât nu poți întoarce spatele…
Nici măcar atunci când știi că nu se va mai întoarce.