Într-o zi cenușie, în care cerul parcă a plâns alături de oameni, Emeric Ienei, legendarul antrenor al Stelei București și simbol al fotbalului românesc, a fost condus pe ultimul drum, cu onoruri militare și un respect copleșitor.
„Te iubim, bunicu’!” – Momentul sfâșietor al nepoților
Durerea s-a transformat în lacrimi și aplauze atunci când Alisa și Darius, nepoții regretatului antrenor, au oferit momente de profundă emoție.
Alisa a interpretat Imnul României în fața sicriului, iar Darius a rostit un discurs tulburător, inspirat din cuvintele editorialistului Narcis Drejan, de la Gazeta Sporturilor:
„Nu există statuie suficient de mare pentru demnitate… Adevărata performanță nu este trofeul, ci amprenta.”
La final, a spus simplu:
„Te iubim, bunicu’. Legendele nu mor niciodată.”
Onoruri militare și gest simbolic din Ghencea
Cortegiul funerar, pornit de la Biserica Militară a Garnizoanei Oradea, a fost însoțit de un afet de tun. Când a ajuns în Cimitirul Rulikowski, fanii Stelei au aprins torțe roșii și albastre, iar sicriul a fost salutat cu salve militare.
Cel mai emoționant moment a fost plasarea peste sicriu a unei brazde de gazon din Ghencea, simbol al locului în care Ienei a scris istorie câștigând Cupa Campionilor Europeni în 1986. Fiica sa, Cristina, a sărutat sicriul, înconjurată de coronițele care acopereau complet mormântul.
Mari nume din sportul românesc, la despărțirea de Ienei
Peste 1.000 de persoane au fost prezente la ceremonie. Printre ele, foștii săi elevi:
Gabi Balint, Marius Lăcătuș, Tudorel Stoica, Miodrag Belodedici, Laszlo Bölöni, dar și oficiali FRF, precum Răzvan Burleanu.
Au fost trimise coroane de flori din partea Președintelui României, a clubului Dinamo București, a lui Ilie Năstase, Ion Țiriac, Gino Iorgulescu și alții – semn că respectul față de Emeric Ienei a depășit granițele rivalităților sportive.
Moștenirea unui simbol: Ienei, „domnul fotbalului românesc”
Născut în 1937 în Agriș (Satu Mare), Emeric Ienei a fost nu doar antrenorul care a dus Steaua pe culmile Europei, ci și o personalitate marcantă a sportului și a armatei. A fost colonel, apoi general de brigadă în rezervă, dar întotdeauna un gentleman, un mentor, un lider care a influențat generații întregi.
Oradea, orașul său de suflet din 1978, i-a oferit în această ultimă zi dragoste, recunoștință și onoare.
Emeric Ienei a plecat, dar moștenirea lui rămâne vie: pe teren, în conștiință, în familie și în istoria unui sport pe care l-a dus la perfecțiune.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Legendele nu mor. Se transformă în modele.
