În vremuri străvechi, povestea spune că o femeie a călcat în prezența lui Dumnezeu. Încărca cu grijă un sac imens pe umeri, în timp ce spatele îi părea aplecat sub povara acestuia.
Dumnezeu, preocupat de starea femeii, a întrebat: “Te simți extenuată, femeie? Aș putea să-ți iau povara de pe umeri, te rog stai puțin și odihnește-te.”
Cu un aer grabit, femeia a răspuns: “Mulțumesc, dar nu pot sta mult. Am doar o singură întrebare și apoi trebuie să fug. Sunt neliniștită că s-ar putea întâmpla ceva rău în absența mea, și nu mi-aș ierta niciodată asta.”
Dumnezeu, curios, a întrebat: “Ce anume te îngrijorează atât de mult?”
Femeia a spus: “Mă tem pentru viața copilului meu. Acesta este motivul pentru care am venit astăzi. Te rog, Doamne, ai grijă de el și ocrotește-l!”
Dumnezeu a răspuns cu încredere: “Aceasta este exact ceea ce fac. Am grijă de toți copiii mei. Ai avut vreun motiv să-ți pui la îndoială grija mea?”
Femeia a spus: “Nu, dar există multe obstacole și influențe rele în lume, iar copilul meu se află în acea perioadă a vieții în care vrea să exploreze și să își testeze limitele. Mi-e teamă că ar putea face alegeri proaste și să sufere consecințele.”
Dumnezeu a spus cu înțelegere: “Înțeleg preocupările tale, dar gândeste-te la asta: uneori, suferința este o modalitate de învățare. Experiențele dificile îl pot învăța lecții importante. De ce nu-i permiți să învețe și să crească?”
Cu o urmă de furie în glas, mama a replicat: “Vreau să îl protejez de orice suferință! Uite, am tot timpul un sac de paie, pentru a pune paie acolo unde poate sa cadă.
Acum dorești să-l acoper și eu cu paie peste tot? Foarte bine, uite aici! Și Dumnezeu facut imediat o grămadă imensă de paie și a aruncat-o prin lume.
Femeia a privit cu inima strânsă cum fiul său lupta să depășească o grămadă densă de paie, dar, din păcate, toate eforturile sale erau zadarnice. Fiul său se zbătea cu determinare să iasă din cercul restrictiv, dar parea că forțele îi erau epuizate, iar de fiecare dată cădea înapoi, frustrarea crescându-i pe chip. Totuși, nu s-a lăsat învins și, în cele din urmă, a găsit o soluție ingenioasă. A luat chibrituri și a dat foc paielor. În clipa în care flacăra a cuprins paiele, fumul dens a acoperit totul în jurul lui.
Vin să te ajut fiule! – a țipat femeia.
Acum vrei sa pui paie pe foc? a întrebat Dumnezeu. Ai grijă:
Cu cât părinții protejează mai mult copiii cu paie, cu atât crește dorința copilului de a scăpa din acest cerc. Când acest lucru nu reușește, începe să își consume propria viață.
El nu înțelege pe deplin semnificația durerii sau libertății de a alege. Este important să înțelegem că acest “sac de paie” este de fapt o manifestare a problemelor interioare, cuprinzând toate fricile și temerile pe care le experimentăm.
Gândurile și neliniștile noastre alimentează aceste probleme și le fac mai puternice prin energia pe care o investim în ele
Asta este cauza pentru spatele tău încovoiat de greutatea poverii. Nu trebuie să fii prea îngrijorată cu privire la fiul meu, Doamne?
Ai grijă de el în mod corespunzător, dar nu te lăsa copleșită de îngrijorări constante. Știu că și mie îmi pasă și am grijă de el. Permit să-mi fac datoria. Nu mă împiedica să o îndeplinesc. Înțelege că, în cele din urmă, este o chestiune de încredere!